2:1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
Fraţii mei. Vezi comentariul la cap. 1,2. Este foarte potrivită această formulă de adresare în deosebi din cauza accentului pus aici asupra principiului egalităţii. Dacă membrii bisericii se păstrează ,,nepătaţi de lume” (cap. 1,27), atunci vor nu vor face discriminări între fraţii bogaţi şi cei săraci.
Să nu ţineţi. Contextul sugerează că în biserică cei bogaţi fuseseră favorizaţi. Sfatul apostolului avea deci în vedere o problemă reală a bisericii de atunci
Credinţa Domnului nostru Isus Hristos. În versiunea greacă sensul poate fi ,,credinţa Domnului nostru” sau ,,credinţa în Domnul nostru”. Din context reiese că aici este intenţionat al doilea înţeles (vezi comentariul de la Marcu 11,22; Efeseni 3,12).
Slavei. Compară cu 1 Corinteni 2,8. Domnul Isus are toate prerogativele Dumnezeirii (vezi Vol. V, p. 919). El este ,,Împăratul slavei” (Psalmi 24,7). Privind lucrurile din perspectiva veşniciei, chiar şi cel mai bogat dintre oameni este sărac în comparaţie cu cel neprihănit, care are parte de moştenirea Domnului ,,slavei” (vezi comentariul de la Romani 8,17).
Căutând la faţa omului. Gr. prosopolepsiai, ,,părtinire” (vezi comentariul de la Romani 2,11). Păstrându-se ,,neîntinaţi de lume” (Iacov 1,27), creştinii ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să-şi aleagă slujbaşii din biserică ţinând cont de bogăţie şi de statutul social, şi nu de darurilor spirituale necesare.