2:18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
Dar. [,,Da”, KJV]. Gr. alla, ,,dar”. Iacov prezintă aici un dialog imaginar între două persoane. Prima persoană, se pare, un creştin, pretinde că e mântuit numai prin credinţă, iar a doua persoană, se pare, un iudeu, poate un iudeu creştin, susţine că e mântuit prin propriile sale fapte. Iacov nu susţine nici unul din cele două puncte de vedere, dar îl provoacă (în ultima parte a versetului) pe cel care susţine doar credinţa.
Arată. Gr. deiknumi, ,,a demonstra”, ,,a dovedi”. Iacov îşi începe argumentaţia şi expune falsitatea opiniei că poate să existe credinţă fără fapte.
Fără. Este imposibilă credinţa fără fapte, deoarece fiind un principiu, o atitudine a minţii, ea se va manifesta întotdeauna prin acţiuni exterioare. Dacă cineva nu face fapte bune înseamnă că îi lipseşte credinţa adevărată.
Voi arăta. Credinţa adevărată îşi va găsi expresia în fapte dezinteresate, deoarece dă naştere la o dorinţă de a servi oamenilor. Aşa au stat lucrurile cu Domnul Hristos şi aşa se va întâmpla cu toţi cei care-I urmează exemplul.