2:10 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
Păzeşte. Gr. tereo, ,,a păzi”, ,,a avea mare grijă de”. Aici Iacov dă ca exemplu un membru al bisericii despre care presupune că ţine întreaga lege, cu excepţia unei porunci. Dar nu afirmă că o astfel de persoană chiar există în realitate.
Greşeşte. Gr. ptaio, ,,a se poticni”, ,,a nu-şi împlini datoria”.
Poruncă. Legea nu este o colecţie de porunci separate şi izolate; ea este transcrierea perfectă şi armonioasă a voinţei lui Dumnezeu. Toate poruncile sunt manifestări ale iubirii puse în practică, fie faţă de Dumnezeu, fie faţă de semeni. A asculta doar de poruncile care ne convin şi a le ignora pe celelalte, chiar numai una, dă pe faţă dorinţa de a face propria noastră voie, şi nu pe a lui Dumnezeu. Iubirea dispare şi apare păcatul original: voinţa egoistă.
Vinovat de toate. Călcarea legii, civile sau religioase, nu înseamnă neapărat nerespectarea tuturor poruncilor, este de ajuns nerespectarea uneia singure. Problema fundamentală este loialitatea faţă de autoritate, şi este suficientă o singură încălcare pentru a arăta dispoziţia inimii.
,,O sticlă care este lovită într-un singur loc se sparge. Legea nu este o colecţie de zece popice, dintre care unul poate fi doborât în timp ce celelalte sunt lăsate în picioare. Legea este o unitate, unitatea ei este iubirea; călcarea unei singure porunci înseamnă un atac la adresa iubirii ca un tot” (R. C. H. Lenski, The Interpretation of the Epistle to the Hebrews and of the Epistle of James, Wartburg Press, Columbus, Ohio, 1946, p. 572).
După cum un lanţ se rupe prin cedarea chiar şi a celei mai slabe verigi, după cum o notă poate să strice întreaga armonie a unei melodii, aşa cum o rană dăunează întregului corp şi aşa cum un mădular afectat de lepră face ca omul afectat să fie numit lepros, tot aşa cel care calcă o singură poruncă se face vinovat de călcarea întregii legi.