1:9 Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
Fratele. Lăsând la o parte problema încercărilor în general, Iacov ia acum în discuţie două încercări aparte, sărăcia şi bogăţia. Introducând acest subiect delicat, Iacov repetă (v. 2) cuvântul plin de afecţiune, ,,frate”, pentru a accentua legătura care există în biserică între creştinul bogat şi cel sărac. Nici bogăţia, nici sărăcia nu ar trebui să tulbure această legătură dintre creştini.
Stare de jos. [,,Treaptă de jos”, KJV]. Gr. tapeinos, ,,în împrejurări umile”, şi astfel de rang şi ocupaţie smerite, într-o stare de dependenţă sau de sărăcie. Expresia aceasta este în contrast cu ,,bogatul” din versetul 10. Mulţi se confruntă cu lipsa financiară. Poate că mulţi membri ai bisericii de pe timpul lui Iacov erau dispreţuiţi şi oprimaţi din cauza lipsei materiale, deşi poate că aceasta era cauzată, cel puţin în parte, de convertirea la creştinism. Împrejurările acestea erau o încercare în sensul că puneau la probă ,,credinţa” în Dumnezeu şi supunerea faţă de El. ,,Fratele dintr-o stare de jos” va fi întotdeauna ispitit la gelozie şi ranchiună faţă de fratele său ,,bogat”; iar fratele ,,bogat” e în pericolul de a se considera superior faţă de ,,fratele dintr-o stare de jos” şi de a-l trage pe sfoară.
Să se laude. [,,Să se bucure”, KJV]. Literal, ,,să se laude”, ,,să se fălească”. Aici Iacov dă o explicaţie practică a sfatului general prezentat în v. 2. Cu ,,înţelepciunea” (v. 5) pe care ne-o dă Dumnezeu putem privi viaţa în adevărata ei perspectivă. Putem vedea lucrurile în lumina eternităţii. ,,Înţelepciunea” dă bunurilor pământeşti adevărata lor valoare şi arată că moralitatea este mai importantă decât acestea. De aceea progresul în cele spirituale este mult mai important decât progresul economic. ,,Lauda” constă în înţelegerea faptului că, în ciuda lipsei materiale, Dumnezeu îi oferă creştinului umil ceva ce depăşeşte fericirea care vine din posedarea bunurilor trecătoare.
Înălţarea lui. [,,Prin ceea ce este înălţat”, KJV]. Sau ,,în starea lui înălţată”. Înălţarea fratelui mai sărac trebuie să constea în binecuvântările spirituale pe care le primeşte, cum şi în bucuriile făgăduite pe care le va avea în veşnicie, care compensează peste măsură de mult lipsa materială de pe pământ. Iacov încearcă să pună în contrast bogăţiile fără măsură de mari ale harului lui Dumnezeu cu vremelnicia bunurilor pământeşti (vezi 1 Ioan 2,16.17). O experienţă creştină matură oferă mai multă siguranţă decât toată bogăţia lumii. Aceia care s-au deprins să privească la problemele vieţii din perspectiva divină, care şi-au însuşit ,,înţelepciunea” despre care vorbeşte Iacov (v. 5), se ridică deasupra oricăror încercări care ar veni asupra lor.