1:8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
Nehotărât. Gr. dipsuchos, literal, ,,cu sufletul împărţit”. Cuvântul acesta face referire la omul nehotărât din v. 6. Mintea lui este împărţită între ispita plăcerilor fireşti şi chemarea loialităţi faţă de Dumnezeu. În cartea Călătoria creştinului, John Bunyan l-a numit pe omul acesta Domnul Faţă-în-două-părţi. Omul ,,nehotărât” are două ,,suflete”, sau două lucruri cărora încearcă să le fie loial. Compară expresia ebraică ,,inimă nehotărâtă” [,,inimă împărţită”] (vezi 1 Cronici 12,33). Fără îndoială că Iacov se gândea la cuvintele Domnului Hristos din Predica de pe Munte: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Matei 6,24). Omul ,,nehotărât” şchiopătează între credinţă şi necredinţă, în timp ce omul hotărât nu ezită deloc.
De fapt versetul acesta face parte din versetul anterior, iar împreună ar putea să fie traduse astfel: ,,Omul acela [nehotărât] să nu-şi închipuie că un om nehotărât, fiind nestatornic în toate căile sale, va primi ceva de la Domnul”.
Nestatornic. Gr. akatastatos, ,,nestatornic”, ,,instabil”, ,,schimbător”. Forma substantivală akatastatos e folosită de obicei cu sensul de ,,dezordine”, ,,confuzie”, ,,tulburare”, ,,nestatornicie”, şi este asociată cu ,,războaie”, în opoziţie cu ,,pace” (vezi Luca 21,9; 1 Corinteni 14,33; 2 Corinteni 6,5; 12,20).
În toate căile sale. În timp ce instabilitatea despre care se vorbeşte în versetul 6 se referă în deosebi la problema rugăciunii, apostolul foloseşte ocazia aceasta pentru a sublinia faptul că un astfel de om e nestatornic şi în alte aspecte ale vieţii sale. Toate ,,căile” sale, adică obiceiurile, acţiunile şi gândurile vor reflecta nehotărârea sa, iar experienţa lui religioasă nu se va dovedi niciodată satisfăcătoare, nici pentru sine şi nici pentru Dumnezeu. Frământarea şi confuzia în toate treburile vieţii sunt consecinţele naturale ale lipsei de încredere în Dumnezeu. Avem nevoie de înţelepciune pentru a alege zilnic cum să trăim, deoarece oscilarea între a ne încrede în noi înşine şi a ne încrede în Dumnezeu este curată nechibzuinţă. Urmărirea unui singur scop este esenţială pentru succesul spiritual al creştinului.