Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Iacob

Iacob 1:7


1:7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

Un astfel de om. Expresia ,,astfel de om” este accentuată şi puţin dispreţuitoare. Ea face referire la omul a cărui credinţă se clatină, care se îndoieşte, nefiind sigur de lucrurile de care are nevoie sau de puterea lui Dumnezeu de a le împlini. O astfel de persoană se poate ruga, dar neavând credinţă adevărată, nu poate primi un răspuns (vezi comentariul de la Ioan 4, 48). Dumnezeu trebuie să amâne răspunsurile la cererile noastre până când suntem gata de să exercităm o credinţă lipsită de orice urmă de îndoială.

Să nu se aştepte să primească. [,,Să nu-şi închipuie că va primi”, KJV]. Iacov îl avertizează pe cel care se îndoieşte că nu trebuie să se aştepte la un răspuns. Indecizia este prin ea însăşi un factor suficient pentru a împiedica scopul lui Dumnezeu pentru om, deoarece, dacă Dumnezeu consideră că e mai bine să-i refuze cererea, dezamăgirea cauzată nu va face altceva decât să-i întărească tendinţa spre îndoială.

Ceva de la Domnul. Este vorba de anumite favoruri, deoarece toţi oamenii primesc acele binecuvântări trecătoare pe care Dumnezeu le revarsă zilnic. Vezi comentariul de la Matei 5,45. Binecuvântările speciale, care vor fi la îndemână celui care le cere cu credinţă, îi sunt refuzate din cauza îndoielii. Totuşi, nu trebuie să deducem că Dumnezeu amână răspunsurile Sale până când am obţinut dreptul ca rugăciunile noastre să primească răspuns. Nimeni nu merită favorurile lui Dumnezeu. Singurul nostru argument este nevoia pe care o avem şi unica noastră nădejde este îndurarea Lui, care Îl determină să dea ,,tuturor cu mână largă” (v. 5).

Dar Dumnezeu nu dă daruri fără discriminare. El nu poate satisface cererile care ar cultiva mândria şi egoismul şi ar împiedica dezvoltarea caracterului. Trebuie să ne dăm seama de propria noastră neajutorare şi de nevoia de încredere neclintită în făgăduinţele lui Dumnezeu. Tăria de caracter este rezultatul modificării dorinţelor şi aspiraţiilor noastre pentru a se conforma cu înţelepciunea şi voia lui Dumnezeu, şi nu rezultatul încercării de a-L determina să-Şi schimbe voia pentru a împlini dorinţele noastre.