1:26 Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
Dacă … cineva. Acum Iacov încheie cu o aplicaţie practică a comparaţiei sale dintre simplul ,,ascultător” al legii şi ,,împlinitorul” ,,fericit”.
Crede. [,,I se pare”, KJV]. Gr. dokeo, ,,a crede”, ,,a presupune”. Este vorba despre ce crede cineva cu privire la sine, ce îşi închipuie că e şi ce ,,pare” pentru ceilalţi. Aici Iacov îşi amplifică avertizarea din versetul 22, şi anume că doar cunoaşterea adevărului nu înseamnă adevăratul creştinism. A crede aşa ceva este autoamăgire.
Religios. Gr. threskos, ,,religios”, mai ales cu privire la religia exterioară. S-ar putea ca cineva să creadă că simpla formă exterioară a religiei este creştinism adevărat. Poate să îşi închipuie că participarea regulată la serviciile divine, darurile substanţiale şi poziţiile de răspundere în biserică sunt ,,religiunea” plăcută lui Dumnezeu (v. 27). El nu înţelege că toate aceste manifestări exterioare se vor dovedi zadarnice (vezi comentariul de la Matei 6,1–7.16–18).
Înfrânează. Iacov compară o limbă nesăbuită, nestăpânită cu un cal fără frâu. Atât o limbă cât şi un cal fără frâu îi pun în primejdie pe toţi cei care sunt în apropiere. Apostolul stăruie pe lângă fraţii săi de credinţă să se obişnuiască să fie atenţi în vorbire (vezi v. 19), aceasta reflectând interiorul cuiva (vezi comentariul de la Matei 12,34–37). Unii cred că râvna de a vorbi despre ,,religie” este dovada adevăratei religii, dar Iacov îi îndeamnă pe creştini să facă ce este drept şi nu doar să vorbească despre ce este drept. ,,Religiunea” exterioară este necesară, dar dacă limba este neînfrânată sau dacă este permis oricare alt păcat, va fi evident că interiorul încă nu a fost transformat de harul lui Dumnezeu.
Înşeală. Nici o înşelăciune nu este mai lamentabilă decât autoamăgirea. O aparenţă de neprihănire s-ar putea să câştige lauda oamenilor, care privesc numai la exterior (compară cu 1 Samuel 16,7). Înainte ca omul să poată trăi smerit (v. 21) înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, inima trebuie motivată de ,,legea desăvârşită” (Iacov 1,25).
Zadarnică. Gr. mataios, ,,nefolositoare”, ,,fără rost”, ,,fără noimă” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,17). Evlavia exterioară şi faptele bune ajung să n-aibă nici o valoare dacă nu sunt izvorâte dintr-o sinceră dorinţă ca fiecare gând şi fiecare faptă să se fie în acord cu ,,legea desăvârşită, care este legea slobozeniei”.