1:23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;
Nu-l împlineşte cu fapta. [,,Nu e un împlinitor”, KJV]. Simpla auzire produce numai impresii trecătoare şi convingeri momentane cu privire la datorie. Creştinul sincer învaţă pentru ca să poată face voia lui Dumnezeu, nu doar să o cunoască.
Priveşte. Adică cercetează cu atenţie. Se pare că un om care priveşte în oglindă vrea să cunoască realitatea. La fel, ,,un ascultător al Cuvântului” ar trebui să încerce, ca o consecinţă a lucrurilor auzite, să-şi vadă starea spirituală. Dar aceasta nu este de ajuns; trebuie să şi acţioneze în consecinţă.
Faţa firească. După cum o oglindă reflectă chipul murdar sau pătat al unui om, tot aşa Legea lui Dumnezeu descoperă starea morală, deformată de defecte şi pătată de păcat. Auzirea şi înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sunt ca şi privitul într-o oglindă. Văzând preceptele desăvârşite ale Legii, aşa cum a fost ea trăită de Domnul Isus Hristos, ajungem să ne dăm seama de păcatele şi defectele noastre. Oglinda adevărului nu linguşeşte niciodată. Pavel nu şi-a dat seama cât de păcătos este până când nu s-a privit în oglinda legii. Înainte de a cunoaşte legea el credea că stă bine, că este ,,viu”, dar când a înţeles standardele ei înalte şi-a dat seama că este mort spiritual (vezi comentariul de la Romani 7,9).
Oglindă. Oglinzile din vechime erau făcute din metal lustruit, nu din sticlă.