1:19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
Ştiţi bine. [,,De aceea”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,să ştiţi” sau ,,ştiţi”. Indiferent de exprimare, versetul acesta trage concluzia că, întrucât Dumnezeu este sursa binelui şi nu ispiteşte pe nimeni, şi întrucât El a lucrat naşterea din nou în fiecare creştin şi i-a oferit onoarea de a fi ,,un fel de pârgă”, creştinul ar trebui să pună în practică principiile Evangheliei pe care a ajuns să le cunoască.
Prea iubiţii mei fraţi. Vezi comentariul la versetul 2.
Grabnic la ascultare. Deşi membrii bisericii sunt născuţi din nou prin Cuvânt (vezi v. 18), aceasta nu-i scuteşte de a continua să asculte de ,,Cuvânt”. Din contră, ei trebuie să-l asculte cu mai multă atenţie şi râvnă, chiar aşa cum spune Domnul: ,,Cine are urechi de auzit, să audă” (Luca 8,8; 14,35 etc.). Pavel îi îndeamnă pe membrii bisericii să crească fără încetare ,,în cunoştinţa lui Dumnezeu” (vezi comentariul de la Coloseni 1,10; vezi 2 Petru 1,5). Deşi aceasta este, evident, intenţia primară a expresiei, sensul ei cu siguranţă cuprinde şi sugestia generală ca oamenii să fie mai dispuşi să asculte decât să vorbească.
Încet la vorbire. Având în vedere că în epistola aceasta se face de mai multe ori referire la limba neînfrânată (cap. 1,26; 3,1–18; 4,11), reiese că Iacov întâlnea adesea, în rândurile bisericii, problema vorbirii pripite. Răul acesta este menţionat şi în alte părţi din Scriptură (vezi Proverbe 10,19; 17,27.28; Eclesiastul 5,2). Aici se pune accentul pe cât de important este să fii încet în a începe să vorbeşti, nu a vorbi încet.
Zăbavnic la mânie. [,,Încet la mânie”, KJV]. Mai presus de ceilalţi, un creştin ar trebui să fie în stare să se stăpânească (vezi Iov 5,2; Proverbe 15,18; 16,32; 19,19; 22,24; 25,28; 27,3; Romani 12,18). Cele trei îndemnuri din acest verset sunt date în lumina privilegiului prezentat în Iacov 1,18. De pildă, cei care împlinesc voia lui Dumnezeu în viaţa lor vor fi cunoscuţi pentru dorinţa de a învăţa continuu adevărul, pentru stăpânirea lor de sine, neimpunându-le altora adevărul, şi pentru tactul manifestat faţă de cei care nu împărtăşesc aceleaşi opinii ca ei.