1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Nimeni … să nu zică. Ideea că zeii erau răspunzători pentru ispitele omului şi pentru păcatele care decurgeau de aici era întâlnită mai ales printre grecii din timpul lui Iacov şi se pare că pătrunsese, în oarecare măsură, şi în gândirea creştinilor. Tocmai aceasta a fost acuzaţia pe care I-au adus-o primii oameni lui Dumnezeu după ce au păcătuit (Geneza 3,12.13). Adam L-a considerat vinovat pe Dumnezeu pentru că o crease pe Eva, soţia sa, iar Eva, la rândul ei, Îl învinuia pentru că îl aşezase pe şarpe în grădina Eden. Avertismentul lui Iacov este oportun în orice timp, pentru ca nu cumva omul, indirect şi poate inconştient, să pună pe seama Făcătorului său ispitele pe care le întâmpină zilnic.
Ispitit. Gr. peirazo, ,,a încerca”, ,,a pune la probă”, folosit aici într-un sens negativ, de ademenire la rău (vezi comentariul la v. 2, 3). Iacov lămureşte că suferinţele, încercările şi problemele pe care fiecare creştin le întâmpină nu ar trebui niciodată să fie înţelese ca permise de Dumnezeu cu scopul de a-i ispiti pe oameni la păcate. Dumnezeu permite ca oamenii să dea piept cu încercările, dar niciodată cu intenţia ca vreun om să dea greş. În această privinţă Dumnezeu se aseamănă cu meşterul rafinor, care pune mineralul preţios în creuzet, cu nădejdea că să obţină metalul cel mai curat – nu cu intenţia de a aduna zgură. Satana însă ispiteşte cu intenţia de a cauza înfrângere, şi nu de a întări caracterul vreunui om (vezi comentariul la Matei 4,1). ,,Suferinţa este pricinuită de Satana şi este îndreptată de Dumnezeu pentru scopuri sfinte” (DA 471).
Nu poate fi ispitit. Gr. apeirastos, ,,de neispitit”, ,,neispitit”. Iacov arată că e de neconceput ca Dumnezeu să-i ispitească pe oameni la păcat. El nu poate fi ispitit cu dorinţa de a-i ispiti pe oameni să facă răul. Deşi Dumnezeu îi acordă fiecărui om libertatea de a alege, El nu trebuie să fie acuzat de faptele rele pe care această libertate le face cu putinţă. Iacov infirmă categoric acuzaţia că Dumnezeu i-ar ispiti pe oameni să păcătuiască.