1:12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Ferice. Gr. makarios (vezi comentariul de la Matei 5,3). Iacov face adeseori aluzie la învăţăturile Domnului Isus (vezi Introducerea, tema), în cazul acesta poate la Predica de pe Munte. Se pare că aici îşi continuă tonul încrezător din versetele 2, 9, 10. Se poate ca omul care are de înfruntat problemele vieţii să se considere uneori nenorocos şi s-ar putea să fie considerat aşa şi de alţii. Totuşi, apostolul doreşte să corecteze acest punct de vedere cu o nouă perspectivă, prin care arată care sunt rezultatele răbdării şi care este originea ispitelor (vezi v. 14).
Rabdă. [,,Suportă”, KJV]. Gr. hupomeno, ,,a suporta cu statornicie” (vezi comentariul la v. 3).
Ispita. Gr. peirasmos, ,,încercarea” (vezi comentariul la v. 2), cuprinzând toate lucrurile care pun la încercare sau probează credinţa şi caracterul. Peirasmos sugerează suferinţe ca boala, sărăcia sau nenorocirea, precum şi ademenirile directe la păcat. Versetul acesta subliniază binecuvântarea care pe care o aduce răbdarea, care îl păstrează pe om nevătămat de încercările prin care trece.
Găsit bun. [,,E încercat”, KJV]. Literal, ,,este aprobat” [dokimos, vezi comentariul de la v. 3). Creştinul ispitit nu numai că a fost încercat, dar a fost şi biruitor în timpul încercării. Creştinul credincios poate fi comparat cu aurul adevărat care rămâne după ce zgura a fost arsă şi îndepărtată (compară cu Iov 23,10).
Cununa vieţii. Adică acea coroană care e viaţă, sau care constă în viaţă. Vezi comentariul la Apocalipsa 2,10. Răsplata pentru răbdarea în mijlocul problemelor de pe acest pământ va fi viaţa veşnică. Darul vieţii veşnice (vezi Romani 6,23) este coroana tuturor darurilor. În timp ce este adevărat că viaţa veşnică începe în momentul în care omul îi îngăduie Duhului Sfânt să-l stăpânească, această ,,coroană a vieţii” va fi acordată tuturor celor răscumpăraţi în acelaşi timp, la a doua venire a Domnului Hristos (vezi comentariul la Ioan 3,16; 11,25; 2 Timotei 4,8; 1 Ioan 5,11.12).
Dumnezeu. [,,Domnul”, KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestui cuvânt, deşi din context reiese clar că Domnul este Cel care făgăduieşte. El promite în mod personal darul vieţii veşnice tuturor celor care acceptă planul de mântuire (vezi comentariul la Ioan 3,16).
Celor ce-L iubesc. Condiţia pentru viaţă veşnică este clar descoperită omului. Credinţa în Dumnezeu (vezi Romani 3,28; 4,5.13) şi iubirea pentru El reprezintă răspunsul sincer al omului la invitaţia lui Dumnezeu la mântuire. Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu suntem dispuşi să ne încredem în El pe deplin şi să credem că ceea ce ne cere El este lucrul cel mai bun pentru noi.