1:11 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
Răsare soarele. Iacov amplifică parabola cu floarea (v. 10), care înainte de a muri are parte de o existenţă scurtă (compară cu Matei 13,6.21).
Frumuseţea înfăţişării. Literal, ,,frumuseţea feţei”. O dată cu ofilirea şi moartea florii dispare şi frumuseţea ei. Comparaţia dintre bogat şi floare arată că ,,frumuseţea” lui constă în avantajele pe care le poate aduce bogăţia şi pe care săracul nu şi le poate permite. Acestea pot include o casă frumoasă, mobilă modernă, îmbrăcăminte scumpă, podoabe din pietre preţioase sau metale scumpe, sau orice altceva care poate contribui la aparenţa exterioară. La vreme de criză economică sau în faţa morţii toate aceste lucruri se ofilesc, la fel cum frumuseţea florii este de scurtă durată.
Aşa se va veşteji bogatul. Iacov accentuează avertizarea Domnului Hristos cu privire la comorile pământeşti, pe care ,,le mănâncă moliile şi rugina” şi pe care ,,le sapă şi le fură hoţii” (vezi comentariul de la Matei 6,19–21). El îi reaminteşte creştinului ,,bogat” că bunurile pământeşti pot fi pierdute în timpul vieţii, şi că deşi se poate ca lucrul acesta să nu se întâmple, când va muri tot nefolositoare se vor dovedi. Unica bază a bucuriei creştinului bogat se găseşte în comuniunea cu Domnul Isus Hristos, deoarece aceasta este singura bogăţie care nu se ofileşte şi nu piere.