9:8 Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel.
Lui Iacov. După cum clarifică contextul (v. 9-17), solia următoare era ,,împotriva lui Iacov” în sensul că prevestea judecata divină. Versetul acesta începe o nouă secţiune, extinzându-se până la cap. 10,4, în care Domnul administrează o mustrare naţiunii lui Israel. Viziunea cu Împăratul care va domni în slavă s-a sfârşit, iar profetul îşi îndreaptă atenţia la problemele situaţiei imediate. Timpul este acelaşi ca în capitolele anterioare, deoarece Reţin din Siria este încă în viaţă (v. 11), deci solia trebuie să fi fost dată între 735 şi 732, când Reţin a murit.
Asupra lui Israel. Atât Iacov cât şi Israel sunt pomeniţi în v. 8. Solia din capitolele 9,8 la 10,4 este adresată în primul rând împotriva celor zece seminţii răsculate, de obicei numite Efraim sau Samaria (cap. 9,9.21). Dar, în v. 14 termenul ,,Israel” se referă aproape sigur la naţiunea nordică. Oare se referă Israel din v. 8 la naţiunea nordică, Israel, iar Iacov, la Iuda? Dacă lucrurile stau aşa, sensul este că Domnul i-a trimis solia aceasta prin Iuda lui Israel. Totuşi, într-un sens mai general, Isaia foloseşte adesea termenii Iacov şi Israel pentru întreg poporul ales al lui Dumnezeu (vezi capitolele 10,20-22; 27,6; 29,23; 40,27; 41,8.14; 43,1.22.28; 44,5; 46,3; 48,1.12; 49,6). După căderea finală a regatului nordic, ambii termeni se referă în general la Iuda.