9:1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.
Întunericul. În Bibliile ebraice, versetul 1 din cap. 9 este versetul 23 din cap. 8. Versetele 1-7 din cap. 9 sunt strâns legate de versetele finale din cap. 8, care prezintă un tablou de extremă mizerie şi întunecime. Pe vremea lui Isaia oştirile Asiriei au adus mizerie şi ,,întuneric” (cap. 9,2) peste Zabulon şi Neftali, două dintre seminţiile cele mai nordice ale lui Israel. Dându-şi seama că situaţia aceasta venise ca rezultat al întunericului spiritual, Isaia, cu ochi profetic, priveşte în viitor către ,,o mare lumină” (v. 2.6.7), care va împrăştia întunericul din sufletul oamenilor (Ioan 1,4-9; 8,12; 9,5). Aceleaşi ţinuturi care cândva au avut parte de atâta mizerie vor vedea o descoperire de slavă şi lumină. Tabloul acesta este un tablou al venirii Mântuitorului lumii cu solia Lui de viaţă şi nădejde. Deasupra unei lumi înveşmântate în întuneric (vezi DA 34, 35) Soarele Dreptăţii va răsări cu vindecarea sub aripile Lui (Maleahi 4,2).
Zabulon. Pe vremea când Isaia scria aceste cuvinte, ţara lui Israel era în mare mizerie, mai ales ţinuturile de graniţă dinspre miază-noapte şi răsărit, deoarece Tiglat-pileser al III-lea invadase ţara şi luase ,,Cadeş, Haţor, Galaad şi Galileea, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria” (2Regi 15,29).
Va acoperi cu slavă. [KJV: ,,Va asupri mai puternic”]. Literal ,,va face să fie mai cu greutate”, adică, aici probabil, să îi fie dată mai multă consideraţie şi astfel să fie onorată şi umplută de slavă. Paralela din v. 2 între ,,întuneric” şi ,,lumină” pare să ceară un contrast în v. 1 între ocară şi slavă.
Ţinutul de lângă mare [KJV: ,,Calea mării”]. În vremurile de demult, drumurilor li se dădeau nume descriptive (vezi Numeri 21,22; Deuteronom 1,2; vezi comentariul la Numeri 20,17; Deuteronom 2,27). Unii identifică această ,,cale a mării” cu faimosul drum al caravanelor care duce de la Damasc şi de la regiunile de dincolo de Iordan, traversând Galileea, la Marea Mediterană (vezi comentariul la Marcu 2,14). Alţii identifică ,,calea mării” cu drumul de coastă către nord ducând spre Tir şi Sidon.
Galileea Neamurilor. Kedeş menţionat în 2Regi 15,29 se găsea în Galileea şi era o cetate de scăpare (Iosua 20,7; 21,32). Pe vremea lui Solomon ţinutul Galileea se întindea până în regiunea Tirului (1Regi 9,11). Numele ,,Galileea” înseamnă ,,cerc” sau ,,circuit”. În vremurile Noului Testament Galileea cuprindea un teritoriu ceva mai mare ca mai înainte. Era numită ,,Galileea Neamurilor” deoarece a fost totdeauna locuită de o populaţie amestecată, dintre care numai o mică parte erau iudei. Totuşi, regiunea aceasta era legată cu lumea prin intermediul drumurilor ce duceau la Damasc, Eufrat şi Mesopotamia, la Tir, Asia Mică şi Europa în nord, şi la Samaria, Iudeea şi Egipt în sud. Într-o regiune ca aceasta, care era uşor accesibilă lumii, Isus a petrecut mare parte din timpul lucrării Sale pentru omenire.