8:6 Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,
Apele din Siloe. Apeductul acesta curgea din izvorul Ghihon, într-o peşteră din colina răsăriteană a Ierusalimului, ale cărei ape alcătuiau un pârâu care se vărsa în vechiul Iaz al Siloamului. Mai târziu un tunel construit de către Ezechia (în care s-a găsit inscripţia de la Siloam; vezi Vol. II, vizavi de p. 65; p. 87) ducea apele Ghihonului într-un nou Iaz al Siloamului înăuntrul cetăţii. Aceste ape liniştite din Siloe reprezentau solia de asigurare contra Asiriei care era implicită în numele Emanuel, ,,Dumnezeu cu noi”. A refuza apele liniştite din Siloe însemna a refuza sfatul lui Dumnezeu. Îndreptându-se către Asiria pentru ajutor, Ahaz a adus asupra lui Iuda ,,apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat)”, căci ,,Râul”, ,,împăratul Asiriei”, ,,se va vărsa peste malurile lui” şi va inunda ,,întinderea ţării tale [Iuda]” (v. 7.8). Toate acesta erau implicite în numele Maher-Şalal-Haş-Baz, ,,Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii”, (vezi comentariul la v. 1).
S-a bucurat de Reţin. Înţelesul acestui v. 6 este obscur în legătură cu contextul lui. Ahaz şi poporul lui Iuda se temeau de moarte de Reţin şi Pecah, fiul lui Remalia (cap. 7,1.2). Pe baza unei corectări aduse textului ebraic, unii au tradus ultima parte astfel: ,,se topeşte de frică înaintea lui Reţin şi a feciorului lui Remalia” [RSV]. Deşi exprimarea aceasta este în concordanţă cu contextul, ea cuprinde totodată şi o reconstituire improbabilă a textului ebraic. Alţii, presupunând că partea aceasta este o inserare editorială timpurie, au sugerat că dacă ea este omisă, versetul 7 îi urmează versetului 6 în mod natural şi fără să întrerupă firul gândirii. Este vrednic de notat, totuşi, că sulul 1QIsa confirmă textul masoretic.