8:18 Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.
Iată eu şi copiii. Aşa cum era arătat de numele lor (vezi comentariul la cap. 7,14), Isaia şi copiii lui era rânduiţi de Dumnezeu să fie semne vii pentru poporul lui Iuda. Prin ei Dumnezeu a proclamat o solie vitală pentru poporul Său. Numele ,,Isaia” înseamnă ,,Iehova [va] mântui”. Numele lui Isaia este, de fapt, tema cărţii care-i poartă numele (vezi p. 84). În împrejurările imediate, aceasta însemna mântuire de Israel, Siria şi Asiria. Numele celui dintâi fiu al lui Isaia, Şear-Iaşub, înseamnă ,,[o] rămăşiţă [se va] întoarce”, iar copilul acela prin însuşi numele lui însemna pentru popor că o rămăşiţă ca fi mântuită. De data aceasta Dumnezeu nu avea să pună capăt pe deplin lui Iuda, aşa cum plănuia să facă cu Israel. Numele celui de al doilea fiu al lui Isaia, Maher-Şalal-Haş-Baz, înseamnă: ,,Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii”. Fiul acesta era un semn constant că judecata se grăbea şi că nu după mult timp nenorocirea va veni asupra acelora care lepădaseră harul lui Dumnezeu. Pentru aceia care erau credincioşi şi sinceri faţă de El, copilul Emanuel era asigurarea prezenţei continue a lui Dumnezeu în mijlocul lor.