8:16 Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei.
Înveleşte această mărturie. [KJV: ,,Pecetluieşte”]. Aceasta era sarcina lui Isaia. Cuvintele acestea se referă la obiceiul antic oriental de a lega un document şi de a ataşa la el un sigiliu. Unele din papirusurile iudeo-aramaice din secolul al V-lea î.Hr., descoperite la Elefantina, în Egipt, au fost găsite încă legate cu sfoară, iar nodul sigilat cu lut imprimat cu o pecete (vezi Vol. III, vizavi de p. 80). În felul acesta conţinutul documentului era autentificat şi păstrat neatins. Aşa trebuie să fie cu cuvintele lui Dumnezeu şi cu legea lui Dumnezeu. Isaia vestise poporului o solie de importanţă vitală, solia de viaţă a lui Dumnezeu pentru naţiune. Solia aceea trebuia să fie păstrată cu sârguinţă. Dumnezeu îi dăduse lui Israel legea Lui sfântă, iar ascultarea de legea aceasta însemna viaţă pentru întreaga omenire. Era esenţial ca legea să fie păstrată neştirbită în decursul veacurilor, ca nu cumva
o iotă sau o frântură de slovă să fie schimbată sau în vreun alt chip să fie făcută zadarnică (vezi comentariul la Matei 5,17, 18).