Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Isaia

Isaia 7:8


7:8 Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

Peste şaizeci şi cinci de ani. Sensul acestei preziceri este nesigur. După cronologia regilor propusă în acest comentariu (vezi Vol. II, p. 77, 143, 749), prezicerea a fost făcută pe la 734 î.Hr., şi nici o altă cronologie nu plasează urcarea la tron a lui Ahaz mai devreme de 742. Totuşi, pe la 722 Israel, regatul nordic, îşi ajunsese sfârşitul prin căderea Samariei în mâinile asirienilor. Unii învăţaţi moderni au tras concluzia că aceste cuvinte au fost inserate de o mână mai târzie. Ei atrag atenţia la faptul că afirmaţia aceasta pare să întrerupă firul gândirii dintre v. 8 şi 9. Însă nu există nici o dovadă certă că s-a făcut o astfel de inserare.

Presupunând că numărul 65 se găsea în textul original al lui Isaia, şi neavând vreun motiv decisiv pentru a crede că nu era acolo, s-au sugerat două împliniri posibile. Şaizeci şi cinci de ani după 734, inclusiv, ar fi 670, când Esarhadon (681-669) a domnit peste Asiria. Este ştiut că Esarhadon (şi după el urmaşul lui, Asurbanipal, biblicul Osnapar) a transportat câteva popoare mesopotamiene în fostul teritoriu al regatului nordic (Ezra 4,2-10). Aceasta s-a petrecut la mult timp după ce Israel încetase să mai fie o naţiune (723/722 î.Hr.). Politica asiriană de a împrăştia popoarele supuse urmărea să şteargă vechile identităţi şi loialităţi naţionale. Atât de mulţi izraeliţi din cele zece seminţii au fost absorbiţi de populaţiile învecinate, încât au fost deseori amintiţi ca seminţiile ,,pierdute”. Probabil că unii dintre ei să s-au alăturat mai târziu captivilor din Iuda şi s-au înapoiat cu ei după Exil, dar ca indivizi într-o comunitate iudaică ce era o continuare a vechiului regat al lui Iuda, nu al lui Israel.

O altă interpretare a mai fost sugerată – că cei 65 de ani au început pe vremea cutremurului din timpul domniei lui Ozia sau Ieroboam II. Cutremurul acesta a fost semnul judecăţilor Domnului asupra lui Israel menţionate de Amos. Dacă lucrurile stau aşa, Isaia aici se referă doar la căderea Samariei din 723/722. Lucrul acesta este posibil, dar nu poate fi dovedit, data exactă a cutremurului nefiind cunoscută. Întrucât nu avem nici un punct precis de începere a celor 65 de ani, nu este posibil astăzi – şi nici necesar – să precizăm semnificaţia prezicerii. După toate probabilităţile, o profeţie specifică ca aceasta a fost clară şi inteligibilă pentru aceia în timpul cărora a fost dată. Evident, era mult mai important ca ei să o înţeleagă decât este pentru noi.