7:1 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată.
Pe vremea lui Ahaz. Vezi tabelul, Vol. II, p. 77. Solia aceasta pare să fi fost dată cam pe la anul 734 î.Hr., aproape de începutul domniei lui Ahaz (vezi comentariul la v. 16). Pentru cadrul istoric al evenimentelor amintite aici, vezi Vol. II, p. 86.
Reţin, împăratul Siriei şi Pecah. Sursele asiriene arată că Ozia luase o poziţie fermă împotriva Asiriei, împărtăşită, probabil, şi de fiul său, Iotam, dar că Ahaz era prietenos. Acesta din urmă a trimis aur şi argint, pe care l-a luat de la Templu şi din propriul său palat, lui Tiglat-pileser ca să cumpere ajutor asirian (vezi comentariul la 2Regi 16,5-10). Ştim din 2Regi 15,29 că Pecah al lui Israel era anti-asirian, întrucât Tiglat-pileser a venit contra lui; iar din surse asiriene mai ştim că acest lucru era valabil şi cu privire la Reţin din Siria. Probabil că majoritatea naţiunilor din Asia apuseană erau unite pe vremea aceea într-o alianţă contra Asiriei, iar atacul lui Pecah şi al lui Reţin asupra lui Ahaz avea ca scop să-l detroneze pe el şi să pună un nou rege, şi poate să oblige regatul lui Iuda să intre în coaliţie contra Asiriei.
N-au putut să-l bată. După 2Cronici 28,5-15 Iuda suferise o înfrângere dezastruoasă din partea lui Pecah şi a lui Reţin, iar Elat, la Golful Acaba, căzuse în mâinile Siriei (2Regi 16,6). Dar, deşi asediată, cetatea Ierusalim nu a fost luată (2Regi 16,5).