7:16 Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.
Dar. Ebr. ki. Conjuncţia aceasta cere ca ,,copilul” din v. 16 să fie identificat cu ,,fiul” din v. 14, 15, şi nu cu ,,fiul” Şear-Iaşub, din v. 3, aşa cum au sugerat unii. Cuvântul ki face ca v. 16 să fie de nedespărţit de ceea ce îl precede imediat. Mai mult, articolul hotărât ,,l” care însoţeşte cuvântul ,,copil” din v. 16 cere ca ultimul copil de care a fost vorba, în cazul acesta Emanuel, să fie vizat aici.
Înainte ca să ştie copilul. Vezi comentariul la v. 15.
Pustiită [KJV: ,,Părăsită de cei do1Regi ai ei”]. Isaia îl îndemnase pe Ahaz să nu se teamă de Reţin şi de Pecah, acele ,,două cozi de tăciune care fumegă” (v. 4). Acum el declară că copilul care urma să se nască în curând urma să nu fie mai mare de aproximativ doi ani când aceşt1Regi urmau să-şi piardă tronurile. Dacă Ahaz a ajuns la tron în 736/735, s-ar putea ca această întrevedere cu Isaia să fi avut loc fie pe la sfârşitul lui 735, fie pe la începutul lui 734. În anul 735, Tiglat-pileser al III-lea al Asiriei era angajat într-o campanie contra regatului Urartu din părţile Armeniei, în 734 a luptat contra Filistiei, iar în 733 şi 732 contra Damascului (vezi Vol. II, p. 61, 62). Asiria depunea un efort neobosit ca să-şi asigure controlul asupra Asiei nord-vestice. În campania lor contra Asiriei, Pecah şi Reţin se ridicaseră împotriva lui Ahaz, care se aliase cu Tiglat-pileser (2Regi 16,5-7). Iuda nu avea de ce să se teamă dacă conducătorii lui s-ar fi încrezut în făgăduinţa implicită din numele Emanuel, ,,Dumnezeu este cu noi”. Pe vremea când copilul semn Emanuel urma să fie în vârstă de vreo doi ani, domnia lui Pecah şi a lui Reţin avea să ajungă la sfârşit. Aceasta ar fi fost în 732, în ultimul an din cei doi în care Tiglat-pileser a purtat război împotriva Damascului. Compară Isaia 8,3.4, unde este prezis din nou timpul împlinirii acestei profeţii. Vezi 2Regi 15,30; 16,9.