7:15 El va mânca smântână şi miere, până va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
Smântână şi miere [KJV: ,,Unt şi miere”]. ,,Smântâna” [untul] vremurilor biblice era lapte închegat, considerat o delicatesă în multe părţi ale Orientului chiar şi astăzi (vezi Exod 3,17; Judecători 5,25). O ţară în care curge ,,lapte şi miere” era o ţară a belşugului. Astfel, menţionarea aici a consumului de lapte închegat şi miere implică o abundenţă de alimente. Ţara urma să fie pustiită, dar avea să fie hrană corespunzătoare pentru puţinii rămaşi în ţară după invazia asiriană (Isaia 7,22).
Până va şti. Literal: ,,la [ebr. le] cunoaşterea lui”, însemnând ,,când ştie”. Prepoziţia le are acelaşi sens în Geneza 24,63, ,,pe înserat” [KJV]; Geneza 3,8 ,,în răcoarea serii”; Geneza 8,11 ,,spre seară”; 2Samuel 11,1, ,,pe vremea când”; etc. Când copilul care urma să fie numit Emanuel avea să ajungă destul de mare pentru ,,a şti să lepede răul şi să aleagă binele”, el va avea ,,smântână şi miere” ca să mănânce. Dacă aceasta se referă la vârsta de 2 sau 3 ani, când gusturile copilului s-au pronunţat, sau la vârsta de aproximativ 12 ani, când percepţia morală este bine dezvoltată, nu este cert. Doi sau trei ani de la data aceea ar fi fost în jurul lui 732 î.Hr., iar 12 ani, în jurul lui 722 (vezi comentariul la Isaia 7,1). Damascul a căzut în 732, iar Samaria zece ani mai târziu. Puţinii care nu fuseseră duşi captivi urmau să găsească belşug de mâncare (vezi comentariul la versetele 21,22) în ţara pustiită (vezi comentariul la versetele 17-20, 23-25). Vezi comentariul la cap. 8,4.