66:24 Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.
Vor vedea trupurile moarte. Versetul acesta trebuie să fie privit în lumina principiilor schiţate în comentariul la Isaia 65,17. Limbajul este o dovadă în plus că descrierea lui Isaia prezintă cum ar fi fost aşezate cerurile şi pământul noi dacă naţiunea iudeilor şi-ar fi acceptat destinul ei divin. Înainte ca pământul cel nou de care vorbeşte Ioan (Apocalips 21,22) să devină sălaşul celor drepţi şi închinătorii să meargă la Ierusalim, orice urmă de păcat va fi fost îndepărtată şi nici un trup mort nu va rămâne care să strice desăvârşirea acelui Eden refăcut (vezi 2Petru 3,10). De aceea cuvintele lui Isaia nu trebuie să fie luate ca aplicându-se direct la viitoarea stare a noului pământ. Aplicaţia secundară trebuie să se facă în armonie cu declaraţiile scriitorilor inspirate ulterior care ne-au informat cu privire la felul cum planurile veşnice ale lui Dumnezeu vor fi aduse la îndeplinire prin biserica creştină (vezi p. 36, 37).
Aceia care aplică versetul acesta la pedeapsa veşnică a sufletelor într-un iad care arde pururi ar face bine să observe că sunt văzute trupuri moarte, nu suflete descarnate în chinuri. O astfel de aplicare greşită a profeţiei ignoră de asemenea principiile mai sus notate.
Viermele. Ebr. tola’at, aici probabil larvă. Acelaşi cuvânt ebraic este folosit în Exod 16,20; Iov 25,6; Psalmi 22,6; Isaia 14,11. Tabloul este al larvelor care rod din trupurile moarte.
Nu va muri. Prin aceeaşi aplicare greşită menţionată mai sus unii au înţeles expresia aceasta ca arătând în mod figurat viaţa nesfârşită a celor răi. Totuşi expresia în ebraică este un imperfect simplu, un timp care denotă o acţiune neîndeplinită şi înseamnă pur şi simplu că în momentul considerat acţiunea verbului nu este încă deplină. De pildă, timpul imperfect este folosit la Geneza 2,25 în afirmaţia cu privire la Adam şi Eva că ,,lor nu le era ruşine.” Afirmaţia nu era o prezicere că lor nu urma să le fie niciodată ruşine. Că mai târziu le-a fost ruşine este clar implicat în Geneza 3,7. O traducere sugerată a timpului ebraic care transmite această nuanţă de sens este: ,,viermele lor na murit încă.”
Nu se va stinge. Timpul ebraic este acelaşi ca în expresia ,,viermele lor nu va muri.” De aceea expresia poate fi tradusă, ,,focul lor nu s-a stins încă” (vezi mai sus la ,,nu va muri”). Că expresia, ,,focul lor nu se va stinge,” nu înseamnă foc care va arde pururi este evident din prezicerea din Ieremia 17,27, unde Ierusalimul este ameninţat cu un astfel de foc. Focul a fost aprins (2Cronici 26,19), dar el de mult s-a mistuit. Focul de nestins înseamnă pur şi simplu un foc pe care nimeni nu-l va stinge sau nu-l poate stinge. Totuşi, atunci când va fi consumat cele din care se hrăneşte, el se stinge în mod natural.
Astfel defineşte Biblia în mod clar focul care ,,nu se va stinge.” S-ar mai putea observa că ebraica din Isaia 66,24 este poetică în formă şi că expresiile ,,viermele lor nu va muri” şi ,,focul lor nu se va stinge” sunt paralele. Sensul celei de-a doua expresii, care este clar definit, sugerează astfel interpretarea care ar trebui să i se acorde cele dintâi.
Cu privire la folosirea din partea Domnului Isus a cuvintelor din Isaia 66,24 vezi comentariul la Marcu 9,44. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 DA 437; FE 371; 6T 184
2 FE 451; GW 177; TM 207, 250
3, 4 8T 249
5 EW 13; GC 372; LS 53; SR 361; 1T 44
8 Ev 579
10 PK 729
12 PK 374
13 CS 17; Ed 245
19 PK 374
22, 23 ML 364
23 DA 283, 770; PK 733; 6T 368
24 EW 294