65:20 Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
Copii cu zile puţine. Adică, copii care mor fiind în vârstă de numai câteva zile. Mulţi comentatori au fost extrem de încercaţi cu privire la versetul acesta întrucât presupune continuarea morţii şi a păcatului într-un timp când ei cred ca acestea au fost desfiinţate. Încurcătura a fost exprimată astfel: ,,Cel mai remarcabil în această descriere este că moartea şi păcatul sunt prezente ca încă dăinuind” (Pulpit). Răspunsul la această problemă a fost deja dat (vezi comentariul la v. 17). Isaia descrie cerurile noi şi pământul cel nou în termenii modului în care s-ar fi realizat aceste condiţii cu privire la naţiunea lui Israel.
Învierea şi starea de nemurire ar fi fost precedate de o perioadă în care aderarea la legile lui Dumnezeu şi conlucrarea cu programul divin ar fi izgonit în cea mai mare parte boala şi moartea prematură. Lucrul acesta îl evidenţiază Isaia în versetul de faţă. Limbajul lui este poetic, dar sensul general pare clar. Primul lui punct de observaţie este referitor la mortalitatea infantilă. Nu vor mai fi morţi infantile.
Împlinească zilele. Adică, nu vor fi morţi timpurii. Bătrânii nu vor mai muri până nu-şi vor fi trăit zilele rânduite lor.
Tânăr. [,,Copil,” KJV]. Ebr. na’ar, ,,june,” ,,un tânăr.” A treia grupă, tineretul este amintită acum. Declaraţia referitoare la ei merge în paralel cu acelea referitoare la celelalte grupe. Tinerii, la fel, nu vor muri până nu-şi vor fi trăit durata rânduită vieţii lor. Durata este fixată aici la 100 de ani. De ce s-a ales tocmai această cifră nu se clarifică. Ea este fără îndoială o cifră rotundă, iar pe vremea lui Isaia, reprezenta o cifră mult deasupra mediei de viaţă. După Psalmi 90,10, al cărui autor este considerat a fi Moise, durata vieţii unui om era de 70 de ani. Câţiva atingeau 80 de ani. Pentru regii lui Iuda de la Roboam la Ioiachim a căror lungime aproximativă de viaţă poate fi calculată, media vârstei la moarte era de circa 47 de ani. O vârstă de 100 de ani pentru contemporanii lui Isaia ar fi fost deci considerabil peste vârsta pe care omul de rând nădăjduia să o ajungă.
Făgăduinţele date aici lui Israel cu condiţia ca ei să conlucreze cu programul divin pot fi comparate cu făgăduinţele care le-au fost făcute pe vremea exodului. La data aceea Domnul făgăduise să înlăture orice boală (Deuteronom 7,15). Prin împlinirea ,,condiţiilor” făgăduinţa s-a împlinit. ,,Nu era nici o persoană slabă în seminţiile lor.” [KJV] (Psalmi 105,37; vezi mai departe COL 288). Aceleaşi făgăduinţe de longevitate şi imunitate faţă de suferinţe le erau acum oferite încă o dată lui Israel, şi cu aceleaşi condiţii.
Condiţiile descrise aici – un Israel reînviat spiritual lucrând în cele din urmă în armonie cu planul Cerului, şi moştenind o Palestină din nou roditoare (Isaia 65,9.10) – ar fi precedat eradicarea finală a păcatului şi păcătoşilor, învierea şi nemurirea, ca o consecinţă pentru cei drepţi. Isaia prezintă treptele spre aceste evenimente finale aşa cum s-ar fi împlinit pentru naţiunea lui Israel.
O dată cu eşecul lui Israel şi împlinirea, în consecinţă, a acestor făgăduinţe în biserica creştină (PK 713, 714), anumite amănunte se vor schimba, însă evenimentul culminant final – cerurile noi şi pământul cel nou în care va locui neprihănirea - constituie încă fericita nădejde a sfinţilor de astăzi (2Petru 3,13; Apocalips 21,1.2). Multă vreme s-a rugat biserica pentru aceasta (Matei 6,10).
Unii au înţeles expresia: ,,cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr” [,,Copilul va muri la vârsta de o sută de ani,” KJV], ca însemnând că la vârsta de 100 de ani omul va fi socotit încă tânăr. Ei cred că se face o comparaţie cu condiţiile din lumea dinainte de Potop; ,,Oamenii înainte de potop trăiau multe sute de ani, şi când erau în vârstă de o sută de ani erau socotiţi încă tineri” (4SG 156). Totuşi folosirea cuvântului ,,muri” (ebr. muth) pentru a descrie trecerea de la tinereţe la vârsta de adult ar fi extrem de neobişnuită. Întrucât pasajul poate fi înţeles fără dificultate dându-i-se lui muth sensul lui normal, pare mai potrivit să se evite o interpretare încâlcită şi nesigură a cuvântului.
Blestemat. În contrast cu binecuvântările de care se bucură cei drepţi, păcătosul, chiar dacă atinge o vârstă înaintată, va fi blestemat.