63:9 În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
N-au fost fără ajutor. [,,El a suferit,” KJV]. Literal, ,,El n-a fost un vrăjmaş,” sau ,,El nu a produs necaz.” Exprimarea, ,,El a suferit,” se bazează pe o serie de manuscrise ebraice şi pe textul masoretic. Aşa cum un părinte bun şi iubitor suferă când vine suferinţa peste copiii săi, la fel suferă Dumnezeu. Domnul a văzut necazurile poporului Său în Egipt (Exod 3,16), şi i-a izbăvit când au strigat la el, în asuprirea lor. Astăzi El este Marele Nostru preot, care are ,,milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4,15).
Îngerul care este înaintea Feţei Lui. Acesta era îngerul în care sălăşluia prezenţa lui Dumnezeu (Exod 14,19, 24; 23,20-23; 32,34; 33,14.15; Deuteronom 1,32.33), nimeni altul decât Hristos Însuşi (vezi PP 366). Hristos a fost Cel care a fost întotdeauna alături de poporul Său călăuzindu-l ziua, ocrotindu-l noaptea şi conducându-l tot mereu înainte către Ţara Făgăduită în ciuda oricăror împotriviri vrăjmaşe. Când a fost înălţat tabernacolul, Hristos Şi-a manifestat prezenţa în sfânta Şechina, deasupra tronului milei şi între heruvimi (Numeri 7,89).
I-a purtat. Ebr. natal, ,,a înălţa,” ,,a lua.” Hristos este înfăţişat aici ca un tată, îngrijindu-Se duios de copiii Lui iubiţi (vezi comentariul la Exod 19,4; Deuteronom 1,31; 32,11.12; 33,27; Isaia 46,4).