63:3 Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.
Teasc. Ebr. Purah, mai precis adâncitura presei de vin. Poetic este sinonim cu gath (v. 2).
Eu singur. Când a venit Mesia, El a trecut singur prin amara Lui agonie din Ghetsemani. Ucenicii Lui, care ar fi trebuit să-L mângâie, adormiseră (Matei 26,36-45). Natura Lui omenească se cutremura înaintea încercării grozave prin care era aproape să treacă. Privind la soarta de neînlăturat a unei lumi sortită pieirii, El a acceptat ,,botezul Său cu sânge pentru ca prin El milioane de fiinţe supuse pieirii să poată câştiga viaţa veşnică” (DA 693). Pe cruce, învăluit de întunericul supranatural El S-a simţit încă şi mai singur (Matei 27,46; DA 759).
Şi. Cu privire la aceeaşi natură a mâniei divine vezi comentariul la 2Regi 13,3. Mesia ar fi adus bucuros mântuire tuturor. Dar ei au refuzat oferta divină şi prin aceasta au ales moartea (vezi GC 36, 37).