63:16 Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie, Te numeşti Mântuitorul nostru.
Totuşi. Ebr. ki, ,,căci.” Întrucât Dumnezeu era Părintele lui Israel poporul putea să vină la El pentru a primi ajutor şi îndrumare. Motivul apelului lor era că Dumnezeu ca Părinte al lor va simţi o răspundere faţă de ei, iar inima Lui va tânji cu adevărat după ei. Avraam, părintele lor pământesc era mort şi nu era în situaţia de a-i ajuta, dar nu aşa stăteau lucrurile şi cu Dumnezeu.
Tatăl nostru. Compară 1Cronici 29,10; Isaia 64,8 pentru alte întrebuinţări ale lui “Tatăl nostru” în rugăciune în Vechiul Testament. Cu privire la statutul de părinte al lui Dumnezeu vezi Deuteronom 32,6; Ieremia 3,4; Maleahi 1,6; 2,10; 1Corinteni 8,6; Galateni 4,4-6; Efeseni 4,6.
Mântuitorul nostru. Ultima propoziţie poate fi tradusă: ,,Mântuitorul nostru este Numele Tău din vechime.” Din vremuri străvechi, Dumnezeu era cunoscut de poporul Său ca Acela care le sfărâmase legăturile (Ieremia 2,20) şi-i răscumpărase.