61:2 să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;
Un an de îndurare. Literal, ,,anul de favoare [arătată de Dumnezeu oamenilor].” Aceasta se referă la manifestarea harului mântuitor al lui Dumnezeu aşa cum este văzută în viaţa şi lucrarea Mântuitorului nostru (vezi comentariul la Luca 4,19).
O zi de răzbunare. Contrastul este între ,,îndurarea” arătată celor care Îl primesc pe Mesia şi ,,răzbunarea” arătată celor ce-L leapădă. În sinagoga din Nazaret Hristos Şi-a încheiat lectura din Isaia cu cuvintele care precedă expresia aceasta (vezi comentariul la Luca 4,18). Ierusalimul avea să vadă cu adevărat ,,zile de răzbunare” (Luca 21,22), dar numai pentru că iudeii Îl lepădaseră pe Hristos şi solia Lui de mântuire (Matei 21,43.44; 23,36-38). Nimicirea Ierusalimului a constituit un tip al marii zile finale de răzbunare (vezi Matei 24,3).
Toţi cei întristaţi. Adică, pentru propriile lor păcate (vezi comentariul la Matei 5,4) şi pentru păcatele altora (Psalmi 119,53.136; Ieremia 13,17; Ezechiel 9,4; 2Corinteni 2,1; 12,21; 2Petru 2,8).