61:1 Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
Duhul. Acesta este unul din capitolele cele mai impresionante ale cărţii lui Isaia. Pentru fiecare creştin aceasta este în mod clar o profeţie mesianică, o profeţie pe care Hristos a aplicat-o la Sine în propriul Său oraş Nazaret (vezi comentariul la Luca 4,16-21). Cel care vorbeşte este Hristos, în rolul Său de Rob al lui Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 41,8). Subiectul este strâns legat de acela din cap. 60 (compară cap. 61,3 cu cap. 60,9.15.18.20.21).
Vechii comentatori iudei recunoşteau importanţa mesianică a acestui pasaj şi a altor pasaje din Isaia. Versetele 1-5 reprezintă o descriere vie a ceea ce Mesia ar fi trebuit să îndeplinească pentru poporul său Israel ca indivizi şi ca naţiune. Totuşi, din cauza lepădării de către aceştia a lui Isus ca Mesia (vezi p. 31-33) naţiunea ca atare a pierdut lucrarea şi favoarea lui Mesia.
M-a uns. Ebr. mashach, de la care este derivat cuvântul mashiach, ,,cel uns,” sau ,,Mesia” (vezi comentariul la Psalmi 2,2; Matei 1,1; Luca 4,18). Mashach ar putea deci pe bună dreptate să fie tradus ,,m-a făcut Mesia.” La ceremonia ungerii o persoană era pusă deoparte pentru o slujbă sau misiune deosebită. Aaron a fost uns de Moise pentru a fi mare preot (Exod 40,13). Atât Saul cât şi David au fost unşi de Samuel (1Samuel 10,1; 16,13). Ilie trebuia să îl ungă pe Iehu ca rege şi pe Elisei ca profet (1Regi 19,16). Hristos avea să fie uns de Dumnezeu Tatăl (Psalmi 45,7) prin Duhul Sfânt (Fapte 10,38) la data botezului Său (Marcu 1,10; Luca 21,22).
Să aduc. [,,Să predic,” KJV]. Marea lucrare a lui Hristos pe pământ a fost să proclame ,,vestea bună a mântuirii (vezi comentariul la Marcu 1,1). După ungerea Lui, Isus a mers din loc în loc predicând solia Lui de iertare şi acceptare din partea lui Dumnezeu (Luca 4,14.15.21.31.43.44; 5,32; 6,20; 8,1 etc.).
Nenorociţi. [,,Smeriţi,” KJV] După LXX scriitorii Noului Testament citesc ,,săraci” (vezi comentariul la Luca 4,18; comp. Matei 11,5). Solia lui Hristos a fost pentru cei săraci şi smeriţi cu duhul (Matei 5,3-5). Isus Însuşi era ,,blând şi smerit cu inima” (Matei 11,29), iar cei care veneau la El urmau să devină ca El (vezi 1Ioan 3,1-3).
Să vindec. [,,Să bandajez,” KJV]. Isus a venit ca să aline suferinţa celor întristaţi şi obosiţi de povara păcatului (vezi comentariul la Matei 5,3; Matei 11,28–30; Luca 4,18). Hristos este Marele Medic, venit să vindece inima şi sufletul oamenilor.
Să vestesc ... slobozenia. Oamenii care cedează faţă de păcat devin captivii şi robii lui (Ioan 8,34; Romani 6,16). Hristos a venit ca să-i elibereze pe oameni din robia răului şi să-i facă liberi în el (Ioan 8,36; Romani 6,1-23; 8,2.15.21). Expresia însăşi şi gândul pe care-l exprimă sunt împrumutate din proclamaţia făcută în anul jubiliar (Levitic 25,10; Ieremia 34,8; Ezechiel 46,17). Vezi la Luca 4,18.
Izbăvirea. [,,Deschiderea închisorii,” KJV]. Literal, ,,restaurarea vederii,” ca în LXX, sau ,,recăpătarea vederii,” ca în Luca 4,18. Verbul ebraic paqach nu este niciodată folosit cu sensul deschiderii unei uşi, ci exclusiv pentru redarea vederii unui orb şi auzului unui surd (Isaia 35,5; 42,7; etc.). În cap. 42,1.7, Slujitorul Domnului – Mesia – urma să facă exact lucrarea prezisă aici.