6:5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!
Vai de mine! Isaia rostise vaiuri asupra păcătoşilor din poporul lui Dumnezeu (cap. 5,8-30). Acum, aflându-se în prezenţa maiestuoasă a unui Dumnezeu sfânt, el ajunge adânc conştient de propria lui nedesăvârşire de caracter. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu noi când ne apropiem de Dumnezeu.
Am văzut cu ochii mei. Această viziune a lui Dumnezeu în sfinţenia şi slava Lui l-a conştientizat pe Isaia de păcătoşenia şi nimicnicia omului. Privind la Dumnezeu şi apoi la sine, el şi-a dat seama de micimea sa în comparaţie cu Cel Veşnic, de starea sa de vinovăţie în prezenţa ,,Sfântului lui Israel” (cap. 5,24). Moise şi-a ascuns faţa când a ajuns în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 3,6), iar lui Iov i-a fost scârbă de sine însuşi şi s-a pocăit în ţărână şi cenuşă (Iov 42,6).