6:3 Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!
Sfânt, sfânt, sfânt. Îngerii din jurul tronului lui Dumnezeu sunt impresionaţi de remarcabilul Său atribut – desăvârşita sfinţenie de caracter. Făpturile vii pe care Ioan le-a văzut în jurul tronului strigau tot la fel: ,,Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic!” (Apocalips 4,8). Dumnezeu a căutat să imprime în mintea lui Isaia o înţelegere a sfinţeniei Sale, pentru ca profetul să prezinte acest atribut al caracterului divin în mod constant înaintea poporului Său, ca el să poată fi încurajat prin aceasta să lase păcatele deoparte şi să aspire la sfinţenie. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86) omite cuvintele ,,şi ziceau”, iar cuvântul ,,sfânt” apare numai de două ori.
Plin de mărirea Lui. Compară cu cap. 40,5. O înţelegere a slavei şi sfinţeniei lui Dumnezeu îi va face pe oameni să stea în umilinţă înaintea Lui. Într-o vreme când ,,întunericul acopere pământul şi negură mare popoarele” (cap. 60,2), Isaia privea înainte la momentul când tot pământul va fi acoperit de mărirea lui Dumnezeu.