6:1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
În anul. Acesta a fost probabil 740/739 î.Hr. Data este evident ceva important. În anul în care Ozia şi-a încheiat lunga lui domnie de 52 de ani, Domnul i-a oferit tânărului Isaia o viziune care a confirmat chemarea lui la slujbă profetică şi i-a dat o solie de mustrare pentru Israel (PK 305-307; 5T 749, 750). Timpul era un timp de criză şi de primejdie. Marele rege asirian Tiglat-pileser al III-lea venise la tron în 745 şi aproape imediat a început o serie de campanii care au dus la cucerirea celei mai mari părţi a Asiei apusene (vezi p. 88). În 745 a pornit împotriva Babiloniei, în 744 s-a dus contra ţării situate la nord-est de Asiriei, iar între 743 şi 738 a făcut campanii anuale contra ţărilor din nord-vest. În analele sale, Tiglat-pileser aminteşte de repetate ori pe Azriau din Iauda, considerat în general a fi Azaria (Ozia) din Iuda, care era în mod evident principalul conducător în rezistenţa faţă de agresiunea asiriană printre ţările regiunii mediteraneene a Asiei. Menahem din Israel este şi el amintit. Chiar în toiul campaniei lui Tiglat-pileser împotriva apusului a murit Ozia. Omul care luase o poziţie atât de hotărâtă împotriva Asiriei dispăruse. Care urma să fie acum soarta lui Iuda? Urma ca toată lumea să cadă pradă oştirilor asiriene? Din cauza păcatelor lor, pretinsul popor al lui Dumnezeu pierduse protecţia divină. Puterea asiriană se arăta invincibilă, şi părea să fie doar o chestiune de timp până ce Iuda va fi copleşit, iar Asiria va domina lumea.
Domnul şezând pe un scaun de domnie. Această manifestare a slavei dumnezeieşti a avut loc cu prilejul unei vizite a lui Isaia în curţile sfinte ale Templului (PK 307). Dumnezeu intenţionase ca Isaia să primească o viziune mai cuprinzătoare decât doar ceea ce vedea întâmplându-se în jurul său. Dumnezeu voia ca el să ştie că în ciuda întregii puteri a Asiriei, El era totuşi suprem pe tronul Său şi stăpân peste cele ce se petreceau pe pământ. Lui Moise i se acordase o viziune asemănătoare (Exod 24,10). Cu peste o sută de ani mai înainte de Isaia, profetul Mica Îl văzuse pe Domnul şezând pe tronul Lui, cu oştile cerului lângă El (1Regi 22,19). Mai înainte, în timpul domniei lui Ozia, Amos Îl văzuse şi el pe Domnul stând lângă altar în curtea Templului (Amos 9,1). Mai târziu, în timpul captivităţii babiloniene, atât Daniel (Daniel 7,9), cât şi Ezechiel (Ezechiel 1,1; 10,1-5) au avut viziuni ale Domnului şezând pe tronul Lui, aşa cum a avut şi Ioan pe insula Patmos (Apocalips 4,1-6). Când primejdii împresoară poporul lui Dumnezeu şi puterile întunericului par a fi pe punctul de a birui, Dumnezeu îl cheamă să privească în sus spre El, şezând pe tronul Lui şi dirijând treburile cerului şi pământului, pentru ca să prindă speranţă şi curaj. Vezi Ed. 173.
Poalele mantiei Lui umpleau Templul. La data când i s-a acordat viziunea aceasta, Isaia stătea în picioare în cutea Templului, rugându-se (PK 307). În faţa lui uşile Templului se arătau ca fiind deschise, iar în Locul Preasfânt el La văzut pe Însuşi Dumnezeu şezând pe tronul Său. Ebr. hekal, cuvântul obişnuit pentru Templu, îl arată ca ,,templul”, sau ,,palatul” marelui Împărat al cerului (vezi Psalmi 11,4; 29,9; Habacuc 2,20). ,,Poalele” reprezintă veşmântul slavei nemăsurate a lui Dumnezeu. Ioan (cap. 12,41) aplică viziunea aceasta la Hristos.