6:13 Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa, o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.
A zecea parte. Din cauză că unele detalii ale limbii ebraice din versetul 13 nu sunt pe deplin clare, traducerea şi interpretarea lui sunt dificile. O traducere literală ar însemna: ,,Şi totuşi în ea [adică, în ţară; vezi v. 12] va fi o zecime şi ea [ţara, sau zecimea], va fi iarăşi [sau va rămâne, sau se va întoarce], şi ea [ţara, sau zecimea], va fi pentru ardere ca un terebint şi ca un stejar, care la tăiere un butuc [este lăsat] în ea [ţara, sau zecimea; sau ,,în ele”, însemnând terebintul şi stejarul] şi o sămânţă sfântă în butucul ei”. Sensul primar al versetului este clar. Versetele 11 şi 12 au descris pustiirea lui Iuda pe timpul captivităţii babiloniene. Cu toate că ţara urma să rămână complet pustie, experienţa aceasta nu va însemna sfârşitul lui Israel ca naţiune (vezi Ieremia 4,27; 5,10.18; 30,11; 46,28). El se va ridica iarăşi. Tabloul descurajator al unui popor persistând în stricăciunea lui, orb şi surd faţă de soliile pe care Isaia i le va duce, până când avea să fie măturat şi dus în captivitate, se contopeşte aici cu unul de asigurare că ţara nu va rămânea pe deplin părăsită pentru totdeauna şi că scopul lui Dumnezeu cu ea va fi în cele din urmă împlinit (PK 309, 310). Vezi numele fiului întâi născut al lui Isaia, Şear-Iaşub, care literal înseamnă ,,[o] rămăşiţă [se va] întoarce”. Gândul că o ,,rămăşiţă” se va ,,întoarce” apare iarăşi şi iarăşi de-a lungul cărţii (capitolele 4,2.3; 10,21; etc.). Nici
o semnificaţie deosebită nu trebuie legată de faptul că rămăşiţa va fi ,,a zecea parte”. În Biblie zece este un număr mic, uneori nedefinit, iar a zecea parte va fi, ca urmare, un număr mic.
Terebintul. Un copac din care se scotea terebentina. Copacul putea fi tăiat, iar din el să nu rămână decât butucul. Dar, din butucul acela va creşte un nou copac. Prin urmare, solia era de încurajare şi de speranţă. Lucrarea lui Isaia nu avea să fie cu totul în zadar; în cele din urmă o rămăşiţă va fi mântuită.
O sămânţă sfântă. În ,,butuc” va rămâne viaţa, iar aceasta va lăstări din nou în cele din urmă şi va deveni un copac nou. Un copac este un simbol obişnuit în Vechiul Testament pentru poporul lui Dumnezeu (vezi Isaia 65,22; Ieremia 17,8, compară cu Daniel 4,14.23). Din această ,,sămânţă sfântă” se va ridica un Israel nou şi plin de slavă.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-13 CE 90; CM 59; TM 213
1 MB 43
1-5 CT 374; PK 307
1-7 MH 432; 8T 281
1-8 GW 21; 5T 750; 7T 153
3 GC 471; PK 310, 313, 371; 5T 751
5 DA 246; GC 471
5-8 CE 90; CM 59; GW 22
6, 7 AA 208; CT 370; FE 207; TM 256; 4T 529; 5T 252, 581; 6T 88; 7T 241, 251; 8T 29, 37, 297
6-8 FE 472; 6T 325
6-11 PK 308
7 PK 314
8 CE 20, 26, 27; CH 32; GW 451; MB 109; MH 148; MYP 25; TM 413; 6T 49, 325, 333; 8T 33, 185; 9T 46, 135
11-13 PK 309