6:11 Şi eu am întrebat: Până când, Doamne? El a răspuns: Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
Până când, Doamne? În faţa lui Isaia era o perspectivă sumbră. Aproape nici nu-i venea să creadă că situaţia pe care o descrisese Domnul ar fi putut să dureze un timp oarecare. Cu siguranţă, după un timp, poporul îşi va veni în fire şi va primi solia de mântuire şi eliberare a lui Dumnezeu. De aici şi întrebarea lui.
Până când vor rămânea cetăţile pustii. Răspunsul trist pe care i l-a dat Domnul lui Isaia a fost că starea aceasta va predomina până când Iuda se va distruge singur. Nu era nici o speranţă de pocăinţă sau de supravieţuire. O rămăşiţă va fi mântuită, iar pentru grupa aceea credincioasă, Isaia trebuia să proclame solia lui de mântuire. Dar naţiunea ca întreg va refuza să se întoarcă de la căile ei rele, iar refuzul acela va aduce, în cele din urmă, ruină deplină şi iremediabilă. Cetăţile vor rămâne fără locuitori, iar ţara cu totul pustiită şi părăsită. Păcatul aduce nu fericire, ci nenorocire, nu prosperitate, ci ruină, nu viaţă, ci moarte. Aceasta este marea lecţie pe care purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu au dat-o lumii iarăşi şi iarăşi (vezi Levitic 26,31-33; Isaia 1,20; 5,9; 14,17.20; Ieremia 4,7.20.23-27; 7,34; 9,11; 26,6.18; Mica 3,12; etc.).