6:10 Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.
Împietreşte inima. Percepţiile spirituale ale lui Israel urmau să se dovedească atât de amorţite, încât nu vor fi în stare să ia seama nici la cele mai mişcătoare solii pe care cerul le-ar trimite. Situaţia urma să fie asemănătoare cu aceea a lui Faraon când inima i s-a împietrit şi a refuzat să asculte de solia Domnului prin Moise (vezi comentariul la Exod 4,21). Pe timpul lui Isaia nu Domnul a fost acela care a orbit ochii poporului sau le-a împietrit inima, ci ei şi-au atras starea aceasta prin lepădarea avertizărilor pe care li le-a trimis Dumnezeu. Cu fiecare lepădare a adevărului, inima ajunge tot mai împietrită şi percepţiile spirituale tot mai amorţite, până când în cele din urmă rezultă o deplină incapacitate de a înţelege lucrurile spirituale. Dumnezeu nu are nici
o plăcere de moartea nelegiuiţilor şi face tot ce se poate ca să-i abată de la căile lor rele pentru ca să poată trăi şi să nu moară (Ezechiel 18,23-32; 33,11; 1Timotei 2,4; 2Petru 3,9).