57:1 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
Piere cel neprihănit. Capitolul acesta continuă fără întrerupere firul ideii începute în capitolul 56,9. Unii au arătat că această secţiune descrie în mod corespunzător situaţia din timpul primei părţi a domniei lui Manase (vezi Vol. II, p. 88). Nu se ştie dacă solia aceasta a fost dată la momentul acela pentru a-i încuraja pe cei care sufereau sau la un alt moment.
Oamenii de bine. Adică, ,,oamenii de chesed” (vezi comentariul la Iov 10,12; Psalmi 13,7).
Este luat. Isaia se mângâie cu gândul că moartea celor drepţi îi scapă de rele mai mari care li s-ar fi întâmplat dacă ar fi trăit mai departe.