53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Domnul a găsit cu cale. Domnului nu i-a făcut plăcere ca Robul Său (vezi comentariul la cap. 52,13), Mesia, să sufere, dar având în vedere binele veşnic al oamenilor şi siguranţa universului era cel mai bine ca El să sufere. ,,Domnul a găsit cu cale” în sensul că ,,era voia Domnului”. Numai în felul acesta putea să reuşească planul mântuirii. Suferinţele lui Hristos făceau parte din planul veşnic (Fapte 2,23; 3,18).
Viaţa. [Sufletul, KJV]. Ebr. nephesh însemnând ,,însuşi” sau ,,viaţa Lui” (vezi comentariul la 1Regi 17,25; Psalmi 16.10). Viaţa Lui a fost pusă în locul vieţii noastre (vezi comentariul la Isaia 53,4, vezi DA 25).
Ca rezultat al păcatului omul îşi pierduse nevinovăţia, capacitatea lui de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a asculta de El, căminul lui, stăpânirea lui asupra pământului şi chiar şi viaţa. Hristos a venit pentru a restabili toate lucrurile pentru totdeauna, nu numai pe acest pământ ci şi pretutindeni în univers.
Ca jertfă pentru păcat. Ebr. ’asham de obicei tradus ,,jertfă pentru vină” (vezi Levitic 5,6). Jertfa aceasta era adusă în situaţia în care se cerea restituire, fie faţă de om, fie faţă de Dumnezeu. Moartea Robului lui Dumnezeu a oferit o ispăşire acceptabilă şi eficientă pentru păcat care purta răspunderea pentru pagubă. Jertfa aceasta era esenţială pentru răscumpărarea şi refacerea omului (Ioan 1,29; 17,3; 2Corinteni 5,21; 1Petru 2,24).
O sămânţă. Adică ,,odraslă” sau ,,descendenţi” – aceia care erau dispuşi să-L primească, să creadă ,,în Numele Lui” (Ioan 1,12), să fie ,,născuţi din nou” (Ioan 3,3). El ,,a suferit crucea” ,,pentru bucuria care-i era pusă înainte” (Evrei 12,2). Pentru ca Hristos să poată ,,vedea” sămânţa Sa aceasta implica în mod evident învierea Lui din morţi.
Va trăi multe zile. Aici învierea este încă şi mai clar afirmată (vezi Evrei 7,16.25; Apocalips 1,18).
Lucrarea Domnului. Sau ,,plăcerea Domnului” [KJV]. Adică ,,voia Domnului”. (comp. ,,a plăcut Domnului”, ,,Domnul a găsit cu cale”). Hristos a avut plăcere să facă voia Tatălui Său (Matei 26,39.42; Ioan 4,34; 5,30; 6,38), iar prin El voia lui Dumnezeu urma să predomine din nou între oameni (Matei 6,10; 7,21; Ioan 17,6). Misiunea lui Mesia urma să reuşească.