52:13 Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.
Iată, Robul Meu. Acestea cuvinte introduc o nouă secţiune care continuă până în cap. 53,12. Despărţirea în capitole ar trebui să vină între v. 12 şi 13 şi nu după v. 15, deoarece cap. 53,1 continuă firul ideii fără întrerupere. În această nouă secţiune Mesia apare ca Robul suferind (vezi comentariul la cap. 41,8; 42,1). Nicăieri în altă parte a Scripturii nu se găseşte o prezentare mai vie a naturii înlocuitoare şi a caracterului ispăşitor al morţii lui Hristos. A fost voia lui Dumnezeu ca lucrarea de restaurare care începea cu reîntoarcerea din captivitate să înainteze repede şi să atingă
o culme în venirea lui Mesia care prin jertfa Lui pe Golgota să aducă o eliberare din robia păcatului. Eliberarea din Babilon înlesnită de Cir care a biruit Babilonul (vezi comentariul la cap. 44,28; 45,1), prefigura eliberarea mai mare de sub stăpânirea păcatului înlesnită de biruinţa lui Hristos asupra puterilor întunericului şi morţii (vezi Coloseni 2,14.15; Apocalips 1,18).
Cu trecerea timpului, iudeii au pus un accent tot mai mare asupra acelor profeţii care arătau către triumful lui Israel asupra păgânilor (vezi p. 32, 33), până când ideea unei mântuiri literale şi materiale pentru Israel ca naţiune a eclipsat practic ideea prezentată aici de Isaia cu privire la Mesia ca Unsul care mai întâi trebuie să-i elibereze individual de sub puterea păcatului (vezi DA 30; vezi comentariul la Luca 4,19). Lui Israel nu îi trebuia atât un mare izbăvitor militar care să le aducă biruinţa asupra vrăjmaşilor lor exteriori, cât un Mesia care să le dea biruinţa asupra păcatului.
Va propăşi. La fel este redat acelaşi cuvânt ebraic în Ieremia 23,5 (KJV). Mesia, Robul suferind, va reuşi în misiunea Lui (vezi Filipeni 2,10.11).
Se va ridica, Se va înălţa. Mesia Se va smeri pe Sine, dar Dumnezeu Îl va înălţa sus de tot (Filipeni 2,6-10; vezi comentariul la Luca 14,11). Oamenii mari ai pământului se vor minuna că un om atât de neînsemnat după standardele omeneşti poate să aibă o influenţă atât de uimitor de mare asupra gândirii oamenilor, asupra vieţii lor şi asupra mersului istoriei (vezi Isaia 52,14.15). Astăzi nenumărate milioane de oameni consideră ca o cinste să fie recunoscuţi drept creştini.