51:1 Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
Ascultaţi-Mă. Isaia se adresează acum celor evlavioşi din Israel, acelora care cu sinceritate şi râvnă au aşteptat împlinirea făgăduinţelor făcute părinţilor lor, dar care se descurajaseră din cauza întârzierii şi aparentei lor nereuşite (vezi cap. 49,4.14; 50,1). Ei uitaseră cum Domnul îi condusese pe părinţii lor în vremurile trecute (vezi LS 196). Dumnezeu îi invită acum să se întoarcă la El şi să uite îndoielile şi temerile lor. Pentru aceia care caută dreptatea şi eliberarea este o singură cale de a ajunge la obiectivele acestea, şi anume prin ascultare credincioasă de glasul Domnului.
Neprihănire. Ebr. sedeq de obicei ,,neprihănire”, dar şi ,,dreptate”, ,,izbândă” sau ,,eliberare”. Acela care seamănă neprihănire va secera ,,dreptate”, ,,izbândă” şi ,,eliberare”. Una este cauza, cealaltă rezultatul. Ambele nuanţe de înţeles pot să fie intenţionate aici. Prima este accentuată în v. 7, iar a doua în v. 5. Dacă Israel măcar ar fi săvârşit neprihănirea, el ar fi putut aştepta dreptatea, izbânda şi eliberarea.
Din care aţi fost ciopliţi. Israel trebuia să cugete la calea pe care Dumnezeu condusese naţiunea în vremurile trecute. Pornind de la un început umil ei deveniseră o mare naţiune. După cum piatra este luată din carieră şi cioplită pentru a alcătui un templu frumos, tot aşa poporul Israel fusese adus din Egipt şi Mesopotamia şi pregătit de Dumnezeu pentru a fi reprezentanţii Lui în viaţă. Cât de minunat lucrase Domnul în favoarea lor! Acum El voia ca ei să prindă curaj, încrezându-se în credinţa că El va face din nou lucrul acesta.
51:2 Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit.
Uitaţi-vă la Avraam. Dumnezeu îi reaminteşte lui Israel de originea lui ca naţiune (Geneza 11,28,31; 12,1.4.5). Biruinţele din trecut ar trebui să inspire curaj în prezent şi nădejde pentru viitor (vezi Osea 1,10).
l-au binecuvântat. Sulul 1QIsa zice ,,L-am făcut să fie roditor” (vezi Geneza 17,6; 28,3; 48,4; 49,22).
51:3 Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.
Sion. Vezi comentariul la Psalmi 48,2; Isaia 40,1.
Ca o grădină a Domnului. Vezi Deuteronom 28,4.-6; COL 289.
Cântări. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă ,,iar durerea şi suspinul vor fugi”.
51:4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
Legea. Ebr. torah care cuprinde toată voia descoperită a lui Dumnezeu (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Psalmi 19,7). Dumnezeu făgăduieşte aici să continue să-Şi descopere planurile lui Israel (vezi Amos 3,7).
Legea Mea. [Judecata Mea, KJV]. Dreptatea divină va fi din nou aşezată pe pământ (vezi comentariul la cap. 42.4,6), iar încrederea în conducerea lui Dumnezeu va determina un spirit de pace şi siguranţă.
51:5 Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, şi se vor încrede în braţul Meu.
Neprihănirea Mea Adică ,,eliberarea” (vezi comentariul la v. 1). Eliberarea pe care Dumnezeu
o făgăduieşte poporului Său nu va întârzia multă vreme.
Ostroavele. Vezi comentariul la cap. 42,4. Refacerea lui Israel va fi urmată de strângerea neamurilor (vezi p. 28-30).
51:6 Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.
Cerurile vor pieri. Vezi comentariul la cap. 34,4. În locul propoziţiei acesteia şi a celei următoare sulul 1QIsa de la Marea Moartă are: ,,Şi vezi cine a creat acestea (vezi 40,26). Vine ceasul când cerurile atmosferice urmează să ,,treacă” (2Petru 3,10.11).Cerul şi pământul pot trece, dar voia descoperită a lui Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 51,4), rămâne în veci (vezi Matei 5,18).
În veci. Când Dumnezeu restaurează pământul la starea lui originală el nu va mai reveni la starea lui actuală de haos moral.
51:7 Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.
Cunoaşteţi neprihănirea. Cei care ,,cunosc neprihănirea” sunt definiţi ca având legea lui Dumnezeu – o transcrierea a caracterului Lui – în inima lor. Voia Lui descoperită (vezi comentariul la
v. 4) este gravată în mintea lor, iar ei sunt asemenea Lui în caracter (vezi Galateni 2,20; Coloseni
1,27; 1 Ioan 3,2.3). Nu te teme. Vezi comentariul la cap. 41,10.13. Ocara oamenilor. Vezi comentariul la Matei 10,28.
51:8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină, şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.
Molia. Vezi comentariul la Matei 6,19.20; comp. Isaia 50,9. Păcatul şi păcătoşii vor pieri, dar neprihănirea este veşnică. Călcarea de lege va aduce în mod inevitabil ruina, dar ascultarea aduce viaţă şi binecuvântare (Isaia 1,19.20.28; Ioan 3,16; Romani 6,23; vezi comentariul la Matei 7,21-28).
Neprihănirea mea. Vezi comentariul la versetele 1,6.
51:9 Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară, şi în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?
În zilele de odinioară. Reprezentându-i pe cei evlavioşi din Israel, Isaia Îl roagă pe Dumnezeu să repete marile lucrări de eliberare care marcaseră zilele de odinioară (vezi comentariul la v. 1, 2).
Egiptul. În original, Rahab, un termen poetic pentru Egipt [vezi comentariul la Psalmi 87,4; Isaia 30,7]. Aşa cum Dumnezeu Şi-a eliberat poporul în vremurile trecute, la fel poate să-i izbăvească şi acum!
Balaurul. Vezi Apocalips 12,7-9; vezi comentariul la Isaia 27.1.
51:10 Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
Tu. Adică ,,Braţul” Domnului (v. 9). Uscat marea. O aluzie la trecerea Mării Roşii (vezi Exod 14,21; comp. Isaia 43,16).
51:11 Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă, şi o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.
Cei răscumpăraţi. Vezi comentariul la cap. 35,10. Isaia prevesteşte din nou reîntoarcerea din captivitatea babiloniană. La fel ,,tot Israelul” (Romani 11,26), copiii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3,29), vor fi eliberaţi de sub tirania Babilonului mistic (Apocalips 18,1–4; 19,1, 2; 21,1–4). În loc de ,,răscumpăraţi” sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice ,,[oile] împrăştiate” (vezi Ieremia 50,17).
51:12 Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
Eu, Eu. Repetarea pronumelui scoate în evidenţă pe Domnul ca sursa încrederii lui Israel.
Dacă Dumnezeu este cu ei, cine poate fi împotriva lor (vezi Romani 8,31)? Nu există alt ajutor.
Mângâi. Vezi comentariul la cap. 40,1.
Ca iarba. Vezi comentariul la cap. 40,6.
51:13 şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?
Uiţi pe Domnul. Aceasta era cauza tuturor dificultăţilor care veniseră asupra lui Israel şi a celor cărora încă mai trebuia să le facă faţă. Cu privire la primejdia care vine pe urma uitării de Dumnezeu, vezi Romani 1,20-24.
Care te-a făcut. [Făcătorul tău, KJV]. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28.
Să tremuri necontenit. Vezi comentariul la cap. 41,10.
51:14 În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă, şi nu va duce lipsă de pâine.
Muri în grapă. Egiptul fusese odinioară ,,groapa” în care lâncezise Israel. La fel, o vreme, Babilonul urma să-i deţină. Dar nici o putere de pe pământ nu poate să împiedice planul lui Dumnezeu de a-i izbăvi pe ai Săi când vine timpul eliberării lor. Cu privire la ,,groapă” ca loc de detenţie vezi Geneza 37,20; Isaia 24,22; Zaharia 9,11. Pentru acelaşi cuvânt ebraic tradus cu ,,temniţă” vezi Geneza 40,15; Ieremia 38,9.
51:15 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.
Ştirbesc marea. [Împărţit marea, KJV]. Vezi comentariul la v. 10.
51:16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou, şi să zic Sionului: Tu eşti poporul Meu!
Cuvintele Mele. Adică, cuvintele lui Dumnezeu în gura lui Isaia.
Întind ceruri. Sau ,,aşez cerurile” (vezi comentariul la cap. 40,12). Isaia vede pământul readus la starea lui edenică (vezi Isaia 65,17; 66,22; 2Petru 3,13).
51:17 Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul ameţelii!
Trezeşte-te, trezeşte-te! Compară v. 9, unde Israel adresează cuvintele acestea Domnului. Aici Dumnezeu vorbeşte unui Ierusalim nelegiuit să se trezească din amorţeala beţiei adusă, ca să zicem aşa, de vinul furiei lui Dumnezeu. Aplicarea pedepsei este adesea asemănată cu turnarea unui potir de mânie (Psalmi 75,8; Ieremia 25,15.16; Ezechiel 23,33-34; Apocalips 14,10). Ierusalimului îi este adresată o chemare zeloasă de a se ridica şi a-şi veni în fire înainte de a fi prea târziu.
51:18 Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toţi copiii pe care i-a născut, nu este nici unul, care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut.
Nici unul, care să-l călăuzească. Fiii Ierusalimului căzuseră în luptă (cap. 49,20.21) şi el se găseşte singur într-un exil trist (vezi comentariul la cap. 49,21). El avusese mulţi copii dar acum nici unul din ei nu este prezent ca să-l ajute. În timpul celei mai mari nevoi a lui se află cu totul părăsit. Dacă trebuie să i se dea ajutor, acesta va veni de la Dumnezeu.
51:19 Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat: dar cine te va plânge? pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. Cum să te mângâi eu?
Amândouă aceste lucruri. Unul, foamea şi sabia îl adusese pe celălalt, pustiirea şi distrugerea (vezi Ezechiel 14,21; Apocalips 6,8).
Cum să te mângâi Eu? [Prin cine să te mângâi? KJV]. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă. LXX, Siriaca şi Vulgata zic: ,,Cine te va mângâia?” .
51:20 Fiii tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într-un laţ, plini de mânia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.
Cerbul. [Un bou sălbatic, KJV]. Ebr. to’, un cuvânt care apare numai aici şi în Deuteronom 14,5 şi al cărui sens nu este sigur. După cât se pare era un animal sălbatic curat (vezi Deuteronom 14,5) identificat de unii cu oile sălbatice şi de alţii cu antilopa. Ierusalimul este descris ca într-o stare de asediu, apărătorii lui fiind căzuţi pe uliţe. Ei sunt ca un animal sălbatic prins într-o plasă, încercând cu desperare să se elibereze şi în cele din urmă biruit şi istovit.
51:21 De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
Beat. Pentru comentariu vezi comentariul la cap. 29,9; 51,17.
51:22 Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el!
Mâniei Mele. Mustrându-l pe Israel, Dumnezeu S-a purtat cu el aşa cum se poartă un părinte iubitor cu un fiu rătăcitor (vezi Proverbe 3,11.12; Evrei 12,5-11; Apocalips 3,19). Pentru Israel potirul fusese într-adevăr amar.
Să nu mai bei din el. Domnul Se ridică răspunzând la apelul din v. 17 (vezi v. 18,19), pentru a mângâia (vezi comentariul la cap. 40,1) şi salva Ierusalimul. Ceasul eliberării lui este aproape.
51:23 Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: Îndoaie-te, ca să trecem peste tine! Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ, şi ca o uliţă pentru trecători.
Asupritorilor tăi. Motivul pentru trecerea potirului mâniei divine la asupritorii lui Israel este clar arătat în capitolele 10,5-13; 49,25. Cruzimea ieşită din comun a cuceritorilor lui Israel cerea dreptate.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 DA 106; 3T 21
3 Ed 161, 307; GC 302; ML 33; PK 730, 733; SC 104; 6T 24; 7T 52, 230
6 MH 200; 6T 178
6–89T 231
7 PP 338, 341
7, 8 GC 460
8 ML 269
11–16GC 633
12 PP 341
12, 13 8T 114
13 FE 84; PP 596; 5T 25
21–23GC 633
22 PP 341