51:1 Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
Ascultaţi-Mă. Isaia se adresează acum celor evlavioşi din Israel, acelora care cu sinceritate şi râvnă au aşteptat împlinirea făgăduinţelor făcute părinţilor lor, dar care se descurajaseră din cauza întârzierii şi aparentei lor nereuşite (vezi cap. 49,4.14; 50,1). Ei uitaseră cum Domnul îi condusese pe părinţii lor în vremurile trecute (vezi LS 196). Dumnezeu îi invită acum să se întoarcă la El şi să uite îndoielile şi temerile lor. Pentru aceia care caută dreptatea şi eliberarea este o singură cale de a ajunge la obiectivele acestea, şi anume prin ascultare credincioasă de glasul Domnului.
Neprihănire. Ebr. sedeq de obicei ,,neprihănire”, dar şi ,,dreptate”, ,,izbândă” sau ,,eliberare”. Acela care seamănă neprihănire va secera ,,dreptate”, ,,izbândă” şi ,,eliberare”. Una este cauza, cealaltă rezultatul. Ambele nuanţe de înţeles pot să fie intenţionate aici. Prima este accentuată în v. 7, iar a doua în v. 5. Dacă Israel măcar ar fi săvârşit neprihănirea, el ar fi putut aştepta dreptatea, izbânda şi eliberarea.
Din care aţi fost ciopliţi. Israel trebuia să cugete la calea pe care Dumnezeu condusese naţiunea în vremurile trecute. Pornind de la un început umil ei deveniseră o mare naţiune. După cum piatra este luată din carieră şi cioplită pentru a alcătui un templu frumos, tot aşa poporul Israel fusese adus din Egipt şi Mesopotamia şi pregătit de Dumnezeu pentru a fi reprezentanţii Lui în viaţă. Cât de minunat lucrase Domnul în favoarea lor! Acum El voia ca ei să prindă curaj, încrezându-se în credinţa că El va face din nou lucrul acesta.