50:1 Aşa vorbeşte Domnul: Unde este cartea de despărţire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vândut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vânduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.
Cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră. Mama este Iuda, copii sunt iudeii şi părintele este Dumnezeu. Nu exista certificat de divorţ, deoarece Dumnezeu nu divorţase de Iuda (vezi Deuteronom 24,1-4) – ea Îl părăsise pe El. Compară parabola dramatizată a lui Osea, un contemporan al lui Isaia (Osea 1 la 3; comp. Ezechiel 16,8.15). Dumnezeu nu renunţase la drepturile Lui de soţ legal al lui Iuda şi căutase prin toate mijloacele posibile să o convingă să se reîntoarcă. Compară experienţa lui Osea cu Gomera aşa cum este raportată în Osea 2.
Cei ce M-au împrumutat. Imaginea se schimbă. Iuda în captivitatea babiloniană, se va afla ca
o sclavă, şi va trage concluzia că Domnul ei trebuie să o fi vândut pentru a satisface cererile creditorilor Lui (vezi Levitic 25,39; Deuteronom 15,12). Dar Dumnezeu nu are creditori. Prin purtarea lor rea, iudeii s-au vândut singuri şi au ajuns slujitorii păcatului (Isaia 52,3; comp. Romani 6,16). Acesta era motivul robiei lor la păgâni.
50:2 Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat? Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac râurile în pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!
Este mâna Mea prea scurtă? Oare se datora supunerea lui Iuda faţă de păgâni neputinţei lui Dumnezeu de a răscumpăra? Nu! El îl răscumpărase pe Israel din Egipt, îi scăpase de Asiria, şi urma să-i răscumpere şi din Babilon.
Peştii lor se strică. O aluzie la cea dintâi din cele zece plăgi devastatoare ale Egiptului (Exod 7,17-21).
50:3 Îmbrac cerurile cu negura de jale, şi le învelesc cu un sac.
Negura. O aluzie la a noua plagă a Egiptului (Exod 10,21-23).
50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Limbă iscusită. Literal ,,învăţăceii” sau ,,ucenicii”. Versetul acesta introduce o nouă secţiune. Isus ,,Robul” (vezi comentariul la cap. 41,8) lui Iehova, declară aici consacrarea Lui la lucrarea care-I stătea înainte – Misiunea Lui pe pământ. El vine ca un Învăţător al oamenilor, dar la rândul Său, El este învăţat de Tatăl (vezi Ioan 3,2; 5,19; 8,28; DA 208,417).
Ca să ştiu. Înainte ca Hristos să vină pe acest pământ planul vieţii Lui ,,a stat înaintea Lui, desăvârşit în toate amănuntele”; cu toate acestea, trăind ca un om printre oameni, El a lăsat la o parte preştiinţa pe care o avea cu privire la aceste lucruri şi a fost călăuzit de voia Tatălui aşa cum Îi era descoperită zi după zi (DA 147; vezi comentariul la Luca 2,50). Faptul acesta face şi mai semnificative numeroasele ocazii când se raportează că Isus a petrecut nopţi întregi în rugăciune (vezi comentariul la Marcu 3,13).
Să înviorez cu vorba. Mesia va veni în lume în calitate de ,,Cuvânt” viu (Ioan 1,1) sau purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, iar sarcina Lui neîntreruptă a fost să-i mângâie şi să-i înveţe pe aceia care erau obosiţi de păcat (Matei 11,28). Vezi DA 208, 417; COL 139, 336. În afara mântuirii dată într-un mod atât de îndurător de Hristos, inima neîmpăcată a celor păcătoşi nu poate avea niciodată linişte.
50:5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.
Mi-a deschis urechea. ,,Urechea” lui Hristos a fost întotdeauna deschisă pentru a auzi îndemnul Tatălui Său (vezi comentariul la v. 4). El nu a căutat niciodată să facă propria Sa voie, ci totdeauna voia Tatălui, care-L trimisese (Psalmi 40,6.8, Ioan 5,30; vezi comentariul la Luca 2,49). Chiar în amara strâmtorare din grădina Ghetsemani El nu a refuzat ,,paharul” care era apăsat pe buzele Lui tremurânde (Matei 26,42; Filipeni 2,8).
50:6 Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
Spatele. Prezicerea din v. 6 a fost împlinită prin baterea lui Isus cu nuiele (Marcu 15,15).
Smulgeau barba. Noul Testament nu raportează aceasta cu privire la Isus cu prilejul judecăţii Lui. Smulgerea părului era socotită de Iudei ca cea mai mare batjocură (vezi Ezra 9,3; Neemia 13,25). În loc de lemortim, ,,acelora care îmi smulgeau părul”, sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice lemotlim ,,acelora care mă pălmuiau”. Tot aşa zice şi LXX.
50:7 Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
Ca o cremene. O imagine care arată hotărâre fermă (Ezechiel 3,8.9). Pentru împlinirea acestei preziceri în viaţa lui Isus vezi comentariul la Luca 9,51.
50:8 Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!
Este aproape. În timp ce Isus atârna pe cruce Tatăl era aproape, deşi Isus nu ştia aceasta (vezi DA 753, 754).
Potrivnicul Meu. Satana ,,pârâşul” (Apocalips 12,10; comp. Zaharia 3,1), L-a pârât pe Hristos, dar nu a avut nici o acuzaţie temeinică de adus împotriva Lui (vezi Ioan 14,30). Hristos era nevinovat şi ştia că pârâşul Lui ştia aceasta tot aşa de bine. Acuzaţiile false aduse împotriva lui Isus au dat pe faţă răutatea celor care le aduceau.
50:9 Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mânca.
Mă ajută. Tocmai încrederea în iubirea Tatălui Său şi deplina Lui supunere faţă de voia Lui L-au susţinut pe Mântuitorul în timpul ultimului Lui conflict cu puterile întunericului. Cu privire la încrederea pe care o putem avea în vreme de nevoie, vezi Psalmi 37,3-20.32-40.
În zdrenţe. Sau ,,se învechesc” adică pier (vezi Psalmi 102,26).
Molia. Compară Isaia 51,8; vezi comentariul la Matei 6,19.20.
50:10 Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Robului. Sunt vremuri de întuneric şi încurcătură, chiar şi pentru aceia care s-au hotărât să asculte de glasul Domnului. Vrăjmaşul insistă ca să zăpăcească şi să descurajeze. Aceasta a fost experienţa lui Iov, şi mai târziu a lui Ioan Botezătorul. Este privilegiul tuturor acelora care se găsesc în împrejurări asemănătoare să-şi pună încrederea nezguduită în Dumnezeu. La timp potrivit El le va da lumina pe care ei o caută.
50:11 Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.
Tăciuni. [Scântei, KJV]. Există totdeauna pericolul ca aceia care pretind că-I slujesc Domnului să se desprindă de calea cerească pentru a merge pe căi trasate de ei. În locul luminii cereşti ei se întorc spre lumina proprie. Ca şi Nadab şi Abihu, ei aduc ,,foc străin” înaintea Domnului (Levitic 10,1.2). Vezi comentariul la Matei 6,22.23 .
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 DA 620, 709
4 AH 435; COL 139, 336; DA 254; GW 122; MH 158; ML 89, 114, 196; 4T 529; 6T 339; 7T 15, 70, 71, 73, 162; 9T 27, 134
6 AA 225; MB 71
7 MYP 105; 3T 315; 7T 244
7–10DA 123
10 PK 253; TM 355
10, 11 TM 44, 96; 7T 258; 8T 70
11 Ed 74; FE 193, 194, 258, 259, 265, 331; TM 56, 87, 212, 327, 511; 2T 644; 5T 252, 331, 427; 8T 140; 9T 164