50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Limbă iscusită. Literal ,,învăţăceii” sau ,,ucenicii”. Versetul acesta introduce o nouă secţiune. Isus ,,Robul” (vezi comentariul la cap. 41,8) lui Iehova, declară aici consacrarea Lui la lucrarea care-I stătea înainte – Misiunea Lui pe pământ. El vine ca un Învăţător al oamenilor, dar la rândul Său, El este învăţat de Tatăl (vezi Ioan 3,2; 5,19; 8,28; DA 208,417).
Ca să ştiu. Înainte ca Hristos să vină pe acest pământ planul vieţii Lui ,,a stat înaintea Lui, desăvârşit în toate amănuntele”; cu toate acestea, trăind ca un om printre oameni, El a lăsat la o parte preştiinţa pe care o avea cu privire la aceste lucruri şi a fost călăuzit de voia Tatălui aşa cum Îi era descoperită zi după zi (DA 147; vezi comentariul la Luca 2,50). Faptul acesta face şi mai semnificative numeroasele ocazii când se raportează că Isus a petrecut nopţi întregi în rugăciune (vezi comentariul la Marcu 3,13).
Să înviorez cu vorba. Mesia va veni în lume în calitate de ,,Cuvânt” viu (Ioan 1,1) sau purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, iar sarcina Lui neîntreruptă a fost să-i mângâie şi să-i înveţe pe aceia care erau obosiţi de păcat (Matei 11,28). Vezi DA 208, 417; COL 139, 336. În afara mântuirii dată într-un mod atât de îndurător de Hristos, inima neîmpăcată a celor păcătoşi nu poate avea niciodată linişte.