5:8 Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!
Vai de cei ce. Isaia începe aici enumerarea unei serii de nenorociri care urmau să vină asupra lui Israel ca urmare a vinovăţiilor amintite. Vinovăţiile acestea sunt ,,strugurii sălbatici” din v. 2. Nu toate păcatele poporului pot fi amintite; sunt numite numai cele mai caracteristice ale acelei vremi.
Înşiră casă lângă casă. Acest tablou grafic reprezintă păcatul poftei şi lăcomiei. Iniţial Dumnezeu a intenţionat ca Israel să fie o naţiune de mici proprietari de pământ. Pentru a pune piedică în calea formării de mari moşii, El a rânduit anul jubileului (Levitic 25,13; 27,24) şi legea moştenirii pentru moştenitoare (Numeri 27,1-11; vezi 33,54; 36). Însă legile acestea fuseseră desconsiderate, iar ca urmare, în loc de un mare număr de mici proprietari de pământ, se dezvoltase o clasă de proprietari bogaţi şi o alta, de muncitori agricoli săraci şi lipsiţi de pământ. Mulţi oameni fuseseră aduşi la adevărată sclavie, iar alţii care încă nu erau sclavi, erau obligaţi să plătească chirii exorbitante. Mica, un contemporan al lui Isaia a denunţat şi el răul acesta (Mica 2,2).
În mijlocul ţării. Adică îşi asigură un monopol. Clasele bogate nu aveau nici un interes faţă de binele poporului în general. Ei erau preocupaţi exclusiv de propriile lor interese. Lor nu le păsa nici dacă săracii erau cu totul desfiinţaţi. Se apropia repede vremea când săracii vor pierde şi ultimele posesiuni, iar bogaţii vor rămână să se bucure de roadele pământului.