5:6 o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.
O voi pustii. Dumnezeu nu l-a pustiit personal pe Israel, însă prin retragerea protecţiei Sale, le-a îngăduit vrăjmaşilor exteriori, acum Asiria şi mai târziu Babilonul şi Roma, să împlinească voia Lui (vezi comentariul la 2Cronici 18,18; 22,8). Mai târziu, Isaia vorbeşte despre Domnul ca folosindu-se de Asiria ca de ,,toiagul urgiei” Lui, pentru pedepsirea lui Israel (cap. 10,5-7).
Nici săpată. Grija este esenţial pentru ca o vie să fie productivă. Fără curăţire şi cultivare ea se deteriorează ajungând cu timpul o pustietate tristă. Încetarea tăierii şi a săpării înseamnă retragerea mijloacelor de cultură morală şi spirituală oferite de Domnul (vezi Luca 13,8; Ioan 15,2).
Spini şi mărăcini. Via, cândva înfloritoare, urma să ajungă pustiită şi tristă. În loc de struguri, urma să nu mai dea decât spini şi mărăcini. Până şi cerul urma să-şi retragă binecuvântările, iar pământul să ajungă ars şi gol. Dumnezeu este Acela care dă viaţă şi binecuvântare (Iacov 1,17). Retragerea binecuvântărilor Lui are ca rezultat pustiire şi moarte.