5:26 El ridică un steag popoarelor îndepărtate, şi le fluieră de la un capăt al pământului: şi iată-le, vin repede şi uşor.
Un steag. Ebr. nes, ,,semnal”, ,,semn”, ,,standard”. În vremurile vechi, cele mai rapide mijloace de comunicare erau prin focuri sau fumuri semnalizatoare din vârf în vârf de deal. În mod similar Dumnezeu anunţă că trimite o solie popoarelor. Acest vechi mijloc de comunicare i-a oferit lui Isaia o comparaţie deseori folosită (vezi cap. 11,10.12; 13,2; 18,3; 49,22; 62,10). ,,Semnul” lui Dumnezeu putea fi un semn pe pământ sau în cer şi era orice mesaj pe care-l putea trimite Dumnezeu printr-un sol angelic sau omenesc, prin fenomene naturale sau prin orice alt mijloc pe care El l-ar fi putut folosi pentru a vorbi inimilor oamenilor. Când Dumnezeu vorbeşte popoarelor, ele răspund trimiţându-şi armatele (vezi cap. 5,26-30). În cazul acesta Isaia se referă îndeosebi la asirieni, care aveau să invadeze în curând Palestina (vezi cap. 10,5-7).
Fluieră. După cum ,,steagul” era un semnal pentru ochi, tot aşa ,,fluieratul” urma să fie pentru urechi. Amândouă aveau să fie înţelese de popoare, care urmau să răspundă grabnic la chemarea Domnului.