5:25 De aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui, şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este încă întinsă.
Se şi aprinde Domnul de mânie. Vezi comentariul la Judecători 2,20; 2Regi 13,3; 17,11. Este înspăimântător să aţâţi mânia Domnului. Domnul Dumnezeu este: ,,plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exod 34,6). El iubeşte cu înfocare pe păcătos, dar urăşte cu desăvârşire păcatul. El nu îl achită pe vinovat; de fapt, El nu poate face aceasta şi să rămână consecvent cu propriul Său caracter – decât dacă şi numai atunci când persoana vinovată se pocăieşte de umbletele ei rele. Când nelegiuirea ajunge la un punct dincolo de care nu este nădejde, îndelunga răbdare dumnezeiască încetează şi lucrarea mâniei începe (5T 208; 9T 13). La momentul soliei lui Isaia, nelegiuirea lui Israel aproape că ajunsese la punctul acesta.
Se zguduie munţii. Probabil o referire la vreun cutremur îngrozitor care trebuie să fi pricinuit mult prăpăd şi fusese privit ca o judecată din partea Cerului. Un asemenea cutremur pare să fi avut loc pe vremea domniei lui Ozia, poate în ultima parte a domniei lui, cu câţiva ani înainte de moartea lui. Acesta ar fi putut fi cutremurul care a avut loc nu cu mult timp înainte de data la care profetul Amos şi-a primit chemarea (Amos 1,1). Amintirea acestui cutremur era încă vie în minţile oamenilor când Isaia a dat solia sa.
Ca noroiul. Literal: ,,ca lepădătura”, sau ,,ca gunoiul” (RSV). Când a lovit cutremurul, oamenii au fugit pe uliţe, unde au fost ucişi, iar trupurile lor împrăştiate.
Mâna Lui este încă întinsă [KJV – ,,încă” lipseşte]. Adică, în judecată (vezi cap. 9,12.17.21; 10,4). Cu privire la întoarcerea mâniei lui Dumnezeu, vezi Psalmi 85,4; Isaia 12,1; Osea 14,4, iar cu privire la întinderea mâinii Sale pentru a lovi şi prăpădi, vezi Exod 3,20; 9,15; 2Samuel 24,16; Isaia 14,27.