5:24 De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.
Cum mistuie o limbă de foc miriştea. Literal: ,,cum iarba uscată sortită flăcării se afundă”. Sulul 1QIsa de curând descoperit la Marea Moartă (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86), zice: ,,se afundă ca flacăra focului”. Aceasta din urmă se aseamănă cu expresia din LXX: ,,arşi împreună de un foc nestăpânit”.
Ca putregaiul. Oamenii aceşti sunt stricaţi cu desăvârşire, şi vor pieri în propria lor stricăciune. Tot aşa de repede cum iarba uscată se aprinde şi este făcută cenuşă, şi ei vor fi mistuiţi.
Legea Domnului. Teribile sunt urmările atunci când legea Domnului este lepădată (vezi GC 586), deoarece fără ea nu se poate deosebi ce este bine şi ce este rău. Tocmai din cauză că oamenii aceştia lepădaseră legea lui Dumnezeu, ei s-au afundat atât de mult în nelegiuire, încât să se dedea la practicile descrise în versetele 8-23.
Au dispreţuit cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna adevărat şi just. Dar oamenii aceştia au dispreţuit sfântul Lui cuvânt (vezi comentariul la v. 21), iar când oamenii iau o atare atitudine, puţin se mai poate nădăjdui în dreptul lor.