5:13 De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.
Dus în robie. Robia încă nu începuse (vezi comentariul la v. 7). Isaia prezintă aici motivele ducerii în captivitate. El nu prezintă captivitatea ca pe un fapt împlinit. Poporul Israel a fost dus în robie în 723/722.
Pe neaşteptate [KJV: ,,nu au cunoştinţă”]. Păcatul este nebunie. Aceia care se dedau la păcat dovedesc nu că sunt înţelepţi, ci neînţelepţi. Rezultatele păcatului nu sunt prosperitate, pace şi onoare, ci de ticăloşie, vai şi moarte. Cel care alege păcatul, alege moartea. În mod clar şi repetat, Dumnezeu arătase care aveau să fie urmările abaterilor. De asemenea, experienţele trecute arătaseră adesea roada îngrozitoare a neascultării. Acum poporul lui Israel şi al lui Iuda dădea pe faţă deplina lui lipsă de ,,cunoştinţă” prin aceea că stăruiau în rău şi astfel îşi asigurau propria distrugere. Ei erau distruşi ,,din lipsă de cunoştinţă”, pentru că au ,,lepădat cunoştinţa” (Osea 4,6).