47:1 Pogoară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută.
Fecioară. Compară cu ,,fecioara, fiica Sionului” (Isaia 37,22), ,,fiica Egiptului” (Ieremia 46,11). În contrast, Babilonul era o desfrânată (comp. Apocalips 17,1.5). Prostituatele legate de templele orientale erau adesea numite ,,fecioare sfinte”, dar ele nu erau nici fecioare şi nici sfinte. Babilonul se fălea cu religia lui care pe dinafară părea ceva plin de slavă şi frumuseţe, dar pe dinăuntru era o urâciune. Compară Apocalips 17,4. Profetul o dă de gol pe ,,fiica fecioară” şi dă pe faţă ruşinea ei. În loc să şadă pe un scaun de domnie ea trebuie să-şi ia locul cuvenit, în ţărâna pământului, un simbol al jalei şi al pustiirii (comp. Isaia 3,26).
Cititorii atenţi ai cărţii Apocalips au notat marea asemănare dintre mare parte din simbolismul lui şi limbajul anumitor pasaje din cărţile lui Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel. Se vede că Ioan, călăuzit de Inspiraţie, a împrumutat foarte mult din limbajul profeţilor din vechime, pentru ca să prezinte experienţele viitoare ale bisericii în temeni care erau familiari şi plini de înţeles pentru cercetătorul atent al Vechiul Testament. Asuprirea din partea Babilonului literal şi pustiirea lui ulterioară i-a oferit lui Ioan o ilustraţie a asupririi poporului lui Dumnezeu de către Babilonul mistic şi pustiirea în final a acestuia din urmă. Simbolismul şi limbajul cărţii Apocalips devine mai clar şi mai plin de înţeles când este studiat în lumina a ceea ce profeţii din vechime au scris cu privire la evenimente din vremea lor. Diferite aspecte ale pedepsirii Babilonului literal aşa cum este prezentată în Isaia 47 sunt astfel valoroase pentru un studiu al pedepsirii Babilonului mistic, prezentată în Apocalips 16 la 19. Observaţi următoarele:
Vezi tabelul urmator
Vezi şi comentariul la Isaia 13; 14; 23; Ieremia 25,12; 50,1; Ezechiel 26,16.
47:2 Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile!
Macină făină. Babilon se considera o împărăteasă (Isaia 47,7; comp. Apocalips 18,7), dar ea urma să devină o sclavă (comp. Isaia 11,5; Iov 31,10). Podoabele şi fineţurile cu care se acoperea urmau să fie smulse de pe ea şi formele dizgraţioase ale unei sclave, deformată de ani de muncă istovitoare, vor fi date la iveală pentru ca să le vadă toţi.
Descoperă-ţi picioarele. Astfel le înfăţişează tablourile asiriene pe femeile captive.
Treci. Tabloul este al unui grup de sclavi nenorociţi mergând desculţi şi goi peste o apă pe drumul către ţara captivităţii lor.
47:3 Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.
Nu voi cruţa pe nimeni. Sensul acestei expresii nu este clar. Schimbarea unei singure litere în ebraică ar face expresia să sune aşa: ,,Nu voi pierde pe nimeni”, adică din cei descrişi ca mergând în captivitate. Dumnezeu nu va arăta milă faţă de nici un babilonian (vezi Ieremia 50,3.13.14.25.29.31.40; 51,6.22-24.62).
47:4 Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfântul lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
47:5 Şezi într-un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.
Şezi într-un colţ, şi taci. În locul veseliei şi bucuriei urma să fie tăcerea pustiirii şi a morţii (vezi Ieremia 50,12.13.39; 51,26.29.43.62). Împărăteasa împărăţiilor. Vezi Isaia 47,7; Apocalips 18,7.
47:6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moştenirea, şi-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.
Mă mâniasem. Pentru timpul trecut care se referă la captivitatea încă viitoare, vezi Vol. I, p.
27. Dumnezeu i-a îngăduit Babilonului să aducă judecata împotriva poporului păcătos al lui Iuda (vezi Ieremia 5,15; Habacuc 1,6), dar nu a aprobat cruzimile pe care Babilonul i le-a aplicat. Din pricina cruzimii şi lăcomiei, Dumnezeu urma să nimicească Babilonul, nimicitorul (Ieremia 50,10.11; 51,25). Dumnezeu S-a purtat cu Asiria într-un mod similar (Isaia 10,5-15).
47:7 Tu ziceai: În veci voi fi împărăteasă! şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească.
În veci voi fi împărăteasă. Cu o încredere plină de lăudăroşenie, Babilonul credea că va fi mereu cetatea cea mai de seamă şi stăpâna lumii. La fel şi Roma s-a considerat ,,cetatea eternă”. În zilele sfârşitului Babilonul se va considera în mod similar împărăteasă menită să nu ştie ,,ce este tânguirea” (Apocalips 18,7).
Are să se sfârşească. În timpul prosperităţii şi slavei sale Babilonul nu s-a gândit la urmarea purtării lui rele şi a mândriei lui arogante. Fericiţi sunt cei de astăzi care îşi aduc aminte că ,,ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6,7), iar căile răului ,,duc la moarte” (Proverbe 14,12).
47:8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!
Stai fără grijă. Sau ,,nebănuitoare”, sau ,,într-un [fals sentiment de] siguranţă”.
Eu, şi numai eu. Această pretenţie Îi aparţine numai şi numai lui Dumnezeu (Deuteronom 4,35.39; Isaia 44,8; 45,5), dar Babilonul s-a grăbit să şi-o atribuie cu mândrie. Ninive se lăudase la fel (Ţefania 2,15).
Nu voi fi niciodată văduvă. Compară Apocalips 18,7.
47:9 Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece.
În aceeaşi zi. Sau ,,pe deplin” sau ,,în deplină măsură”.
Vrăjitoriile tale. Artele mistice ale Babilonului nu aveau să-l scape în ceasul nenorocirii lui. În cea din urmă noapte a Istoriei Babilonului astrologii şi ghicitorii au fost chemaţi înaintea lui Belşaţar, dar ei n-au fost în stare nici măcar să citească scrisul de pe perete, ca să nu mai vorbim de izbăvirea cetăţii de soarta ei (Daniel 5,7.26-31). Prin vrăjitorie reuşea Babilonul mistic să înşele şi să ademenească naţiunile pământului (Apocalips 18,23). Prin practicarea magiei oculte vrăjitorii babilonieni pretindeau că sunt în legătură cu zeii, dar când pretenţiile lor au fost testate n-au putut decât să recunoască cu ruşine că ei nu posedau o atare putere (Daniel 2,2.11).
47:10 Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: Nimeni nu mă vede! Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: Eu şi numai eu.
Înţelepciunea. Vezi comentariul la Daniel 1,4.
Te-au amăgit. [,,Te-au stricat”, KJV]. Compară Ezechiel 28,15-17.
Eu şi numai eu. Vezi comentariul la vers 8.
47:11 De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.
Fără s-o poţi împăca. Se poate traduce şi, ,,[împotriva căreia] nu vei cunoaşte farmece”. Dumnezeu a prezis căderea Babilonului cu un veac şi jumătate înainte, într-adevăr înainte ca Babilonul să ajungă în culmea puterii, şi totuşi toţi înţelepţii Babilonului au fost surprinşi când a venit momentul acela (Daniel 5,4.9; comp. Matei 24,39). Împotriva hotărârii Cerului şi a puterii lui Cir vrăjitorii Babilonului n-au avut nici un farmec.
47:12 Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
Să tragi vreun folos. Mai exact, ,,în stare să stai în picioare”, ,,în stare să rezişti”. Cuvintele lui Isaia nu sunt lipsite de un pic de ironie. Ştiind că Babilonul se va agăţa de vrăjitoriile lui în ciuda oricărei avertizări, Isaia propune, cu evidentă ironie, ca el să meargă înainte în nebunia lui – poate că magia lui se va dovedi de folos la urma urmei! Compară Osea 4,17.
47:13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!
Cei ce împart cerul. Sau ,,astrologii”. Astrologia era o ştiinţă bine dezvoltată şi însemnată în Babilonul antic. Cerurile erau studiate cu grijă pentru a se găsi acolo semne ale evenimentelor viitoare. Dar ostenelile cititorilor în stele babilonieni erau fără sens. Isaia îi îndemna pe înţelepţii babilonieni să continue cu practicarea artelor oculte şi să descopere singuri ce folos le va aduce aceasta în ceasul nenorocirii prezise de Domnul.
Care pândesc stelele. Aceiaşi cu ,,astrologii”.
Care vestesc, după lunile noi, ce are să se întâmple. Literal, ,,cei care fac să se ştie [vremea] lunilor noi” o altă ramură a pseudo-ştiinţei astrologiei din antichitate.
47:14 Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.
Pe care o arde focul. Nu un foc literal, din moment ce perşii nu au distrus atunci Babilonul (pentru distrugerea sa treptată, vezi comentariul la cap. 13,19.20). Aceşti sfătuitori se vor dovedi inutili pentru aceia care depind de ei pentru siguranţă – la fel de inutili pentru flăcările războiului ca şi miriştea mistuită de foc.
47:15 Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
Cei cu care ai făcut negoţ. Babilonul era ,,o ţară de negoţ” şi ,,o cetate de negustori” (Ezechiel 17,4). Babilonul mistic este şi el asociat îndeaproape cu ,,negustorii pământului” (Apocalips 18,11-19). Marele interes al Babilonului antic era în lucrurile materiale şi profituri financiare. Folosirea nelegitimă a binecuvântărilor materiale se dovedeşte întotdeauna un blestem pentru aceia care le acumulează (vezi Deuteronom 8,10-18; Osea 2,5-9; Luca 12,13-21; vezi p. 32.33).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–15PK 533, 534
1–5Ed 176