46:1 Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!
Bel se prăbuşeşte. În capitolele 40,19.20; 41,23.24; 44,9-20; 45,16 Isaia a arătat nebunia închinării la idoli; aici el vorbeşte în special de zeii Babilonului. Bel, care înseamnă ,,domn” era titlul dat lui Marduc, zeul protector al Babilonului (Ieremia 50,2; 51,44). În timpul festivităţilor de Anul Nou regii babilonieni ,,luau mâinile lui Marduc” şi primeau confirmarea regalităţii lor pentru anul care urma. Aceeaşi practică era urmată şi de regii Asiriei după ce au devenit stăpâni ai Babilonului (vezi Vol. II, p. 61). Numele Bel apare în numele Beltşaţar (Daniel 1,7) şi Belşaţar (Daniel 5.1).
Nebo. Sau Nabu, zeul babilonian al ştiinţei şi literaturii. Centrul cultului lui era la Borsipa, aproape de Babilon. El a ajuns într-o poziţie care era depăşită numai de Marduc, fiind privit ca fiul lui. Nebu aducea omagiu tatălui său, la sărbătoarea Anului Nou (vezi mai jos). În schimb, Marduc îl însoţea pe Nebu o parte din drumul de înapoiere la Borsipa. Numele Nebu compune numele Nebucadneţar (vezi comentariul la Daniel 1,1) şi Nabopolasar.
Pe vite. În călătoriile mai sus amintite, Bel şi Nebo erau purtaţi de oameni sau pe spinarea vitelor. În contrast Dumnezeul lui Israel Şi-a purtat şi izbăvit poporul (v. 3). În timp ce Bel şi Nebo cereau ajutorul închinătorilor lor, adevăratul Dumnezeu era El ajutorul celor care I se închinau.