43:25 Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Îţi şterg. Isaia Îl prezintă în mod clar pe Hristos ca Mântuitor al omului din păcat. El este cel care le iartă oamenilor păcatele. Iertarea dumnezeiască nu este numai o tranzacţie legală care şterge din raport păcatele trecutului, ci şi o putere înnoitoare care desfiinţează păcatul din viaţă. Ştergând vinovăţia Dumnezeu îi transformă pe păcătoşi în sfinţi. În felul acesta El pune efectiv cap păcatului. Doctrina ispăşirii pentru păcat este înfăţişată clar atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.
Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Compară Isaia 1,18; Mica 7,19. Adică o dată ce ele sunt mărturisite, părăsite şi iertate, Dumnezeu îl tratează pe păcătosul pocăit ca şi cum n-ar fi păcătuit niciodată (vezi Ezechiel 18,20.21). Cuvintele lui Hristos către femeia prinsă în păcat sunt valabile pentru toţi: ,,Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8,11).